Din declaraţiile unor angajaţi prinşi că au furat dintr-unul din magazinele firmei la care lucrează Adina. Citiţi şi vă amuzaţi cum se dau în gât unul pe altul. Pentru lejeritate am tradus noi pentru voi mai jos.
Declaraţie
Subsemnatul … , domiciliat în Bucureşti, Str. … , Sect. 4, angajat al firmei … , punct de lucru … , declar că la furtul tricoului s-a ajuns datorită unor discuţii neserioase între mine şi colegul meu … . Ca urmare a faptului că suntem 2 firi deschise, eu şi “colegul” meu … am ajuns să vorbim despre cum am putea să facem profit de pe urma magazinului … . “Colegul” … , un om cu minunate abilităţi intelectuale s-a gândit cum să-şi primească prima de CRĂCIUN în luna octombrie pe spatele credulului … .
Ca urmare a faptului că în ochii mei
Prima fiind aproape scontată “colegului” … nu îi mai rămânea de făcut decât să-i ofere câteva informaţii legate de sustragerea de foloase necuvenite credulului … . Şi a început:
- poţi să spargi alarma în depozit izbind-o pur şi simplu de pământ
- poţi să-ţi chemi prietenii cu ghiozdane (dacă sunt goale ar fi ideal)
- ghiozdanele goale se pot umple cu produse fără alarmă (la cabina de sus); posesorul ghiozdanului gol vine la vânzător (cu care s-a înţeles dinainte) şi îi cere produse anumite produse, primind produsele cerute şi altele fără alarmă “pregătite” dinainte.
Revenind la furtul tricoului vreau să mai adaug că în prealabil am vrut să-mi însuşesc un alt bun necuvenit şi anume o bluză (100 RON) dar fiind voluminoasă am renunţat la idee (ideea nu-mi aparţine neapărat). “Genialul” coleg … cu 10 min înainte de a pleca acasă m-a “încurajat” să-mi adaug la colecţie un tricou (fiind frig “drăguţul” de el s-a gândit că un tricou peste lenjeria intimă nu numai că mi-ar ţine de cald dar aş fi şi în tendinţe).
Ţin să precizez că dânsul (…) mi-a ales tricoul (cât şi modelul) şi a ţinut foarte mult să nu plec fără el.
FĂPTAŞ
…
MARTOR ocular
…
În urma insistenţelor şi a faptului că sunt un BOU cum rar s-a văzut în această minunată capitală europeană am plecat din depozit cu un minunat tricou de 60 RONI (rupt) peste lenjeria mea intimă (mai ieftină decât tricoul).
Samariteanul … s-a oferit să-mi scoată alarma de la tricou (ceea ce a şi făcut) spunându-mi “prieteneşte” că e un exemplar rar şi bătându-mă şi amical pe umăr (DONKEY).
… a scos alarma izbind pur şi simplu tricoul de podea spunându-mi (ca unui ucenic): citez din “marele poet” – UITE MĂ AŞA SE FACE.
… a mai spus că se pot însuşi bunuri necuvenite în ziua primirii mărfii (pentru că în ziua respectivă produsele sunt fără alarmă).
Făptaş
…
Martor ocular
…
Declaraţie
Subsemnatul … domiciliat în Bucureşti, Str. … , Sect. 4, angajat al firmei … punct de lucru … , declar că în depozitul de la etaj am luat un tricou, i-am spart alarma şi l-am băgat la chiloţi. Asta s-a întâmplat astăzi, 28.10.2009.
28.10.2009
…
El, … , îmi spusese că nu doreşte să lucreze foarte mult în acest magazin şi că vrea să plece. Tot ce a dorit să facă astăzi eu am anunţat conducerea magazinului deoarece nu îmi convine să plătim de pe urma lor.Astăzi, 28.10.2009, cât timp eu am făcut peretele în zona de YOUNG el a căutat bluză fără alarmă şi cu preţ mai ridicat pentru a o putea vinde mai lejer.
Toată ziua mi-a spus că ar muri de foame dacă ar sta pe un asemenea salariu şi că are nevoie urgentă de bani şi că vede în mine şi în … oameni care nu ar spune nimic mai departe, dorindu-şi în viitor să vorbească şi cu celălalt coleg al meu să fure împreună. Mi-a oferit parte din ce vinde el mai departe, deoarece spunea că are foarte mulţi prieteni.
Atât am avut de declarat.
…
Cele de mai sus sunt scrise de diverşi angajaţi ai magazinului respectiv şi puse la dispoziţie de Adina cu condiţia să şterg nume şi adrese. Primul individ era foarte supărat pe colegul ce l-a atras în aceste manevre, observaţi cum dealtfel el e “credulul bou” şi celălalt e “genialul coleg”. 
Au fost daţi afară cu menţiune pe cartea de muncă, iar la următoul job unde angajatorul va fi interesat ce e cu articolul respectiv, litera cutare, va suna la firma de unde au fost daţi afară. Unul dintre ei era în a 2-a zi de muncă. S-a meritat riscul pentru o asemenea găinărie? Treaba lor, dacă-s fraieri…
Tot din aceeaşi serie au prins săptămânile trecute cu camerele video şi pază un hoţ de haine într-unul din magazine. Când i-au căutat poliţiştii în telefonul mobil au dat de mesaje de la unul din angajaţi, complicele: “Nu veni acum, e periculos”. Sau “Poţi să vii, nu e nimeni”. Şi aşa mai departe. Şi-au luat-o amândoi. Şi pentru ce? Pentru nişte cârpe să-ţi rişti libertatea de tânăr?
Pe Discovery e un documentar mişto (Ţapinarii) cu tăietori de lemne din SUA. Câţiva fraţi au o afacere de exploatare a lemnului şi mai mulţi angajaţi.
Unul dintre fraţi pune un afiş cum că, pentru a spori eficienţa producţiei şi profitul firmei, angajaţii să-şi ia sacul de dormit la ei şi să înnopteze în pădure, unde colegii lor le vor încărca non-stop remorcile cu buşteni, şi astfel se câştigă timpul pierdut cu deplasarea casă-muncă-casă. Desigur că angajaţii se împotrivesc: “Ăsta crede că degeaba am casă, nevastă şi copii şi că mi-e drag să stau cu ei? Dacă vroiam să dorm în pădure la -40 de grade Celsius după 20 de ore de condus încontinuu prin viscol, mă angajam în armată, în marină, la trupele speciale!” Bossul însă nu înţelege revolta angajaţilor: “Zău că nu pricep unde-i problema… Ei fac din ţânţar armăsar… Nu e vorba decât de câteva nopţi pe săptămână…”
Bossul nu înţelege unde-i problema pentru că vede lucrurile din aceeaşi perspectivă ca un patronel care le cere angajaţilor să facă ore suplimentare neplătite. El poate să stea şi 25 de ore pe zi pe baricade, la +40 sau -40 de grade, că banii ajung la el în buzunar, deci simte cum creşte contul când trage, nevastă-sa e mulţumită că poate să-şi pună mai multe bigudiuri la coafor, iar copiii că au bani de distracţie. Bossul poate să tragă cât vrea pentru că bossul nu ţine la viaţa lui personală, ci îi stă mintea numai la bani.
Dar amărâtul ăla care-şi sacrifică viaţa personală pentru o firmă de rahat, fie ea de garsonieră sau corporaţie internaţională, cu ce rămâne? Cu un salariu lunar fix, cu teama că “stăpânul” îl poate da afară dacă se supără pe el, cu sănătatea şubrezită, nevasta nesatisfăcută şi copiii care-l privesc ca pe-un străin pentru că pleca la muncă înainte să se trezească ei şi se întorcea după ce adormeau. Pentru că, nu-i aşa, pe orice plantaţie numai stăpânul prosperă, nu şi negrişorii?! Chiar dacă după logica lui nu vede nici o problemă.
Ştiţi bancul ăla în care doi patroni se plângeau de salariile care le dau angajaţilor, şi unu îi spune celuilalt “dacă tot vin ăştia la muncă pe bani puţini, hai să le cerem şi taxă de intrare în firmă”?
Şefii de la firme diferite vorbesc între ei şi îşi bârfesc angajaţii. Trebuie să fii prea prost ca să crezi că nu se discută şi despre asta atunci când se întâlnesc sau când se sună unul pe celălalt. Ce nu ştiu ei, se fac că nu ştiu sau îi doare-n cot de asta, e că şi angajaţii îşi bârfesc la greu şefii. Nu trece săptămână să nu aud poveşti din alte firme sau de la alţii despre a noastră.
De exemplu ieri mi-a ajuns la urechi ultima bârfă despre Ză Boss, cum că s-ar fi plâns unui patron de la o firmă de unde luăm marfă că ne dă salarii prea mari şi că muncim prea puţin. Tind să dau crezare acestor zvonuri în condiţiile în care ne tot dă exemplu firma respectivă. Că angajaţii ălora fac ore suplimentare neplătite, că-şi dau viaţa pentru firmă, că salariile ălora sunt mai mici…
Aştept cu interes ziua în care o să ne ceară taxă de venit la muncă. Nu de alta, dar în afară de mine care am deja demisia scrisă în alb, nu cred că va mai avea careva curajul să-i arate semnul internaţional al păcii şi prieteniei.
Când am ajuns pe la 6 jumate seara acasă de la muncă m-am trezit cu o inundaţie. Instalaţia de calorifere veche de 40 de ani a cedat în bucătărie şi sufragerie, lăsând să se scurgă apa prin podeaua proastă la vecina de sub mine. Prilej de meditaţie.
După 18 ani de stat cu chirie, din care cea mai lungă perioadă din viaţa mea (6 ani) unde locuiesc acum, am tras câteva concluzii. Amare şi triste.
Una dintre ele ar fi aceea că toţi proprietarii de locuinţe date spre închiriere sunt nebuni, sunt deliranţi. Or exista şi excepţii, dar eu nu am întâlnit nici unul până acum, şi am tot schimbat vreo 15 proprietari. De obicei sunt foşti pălmaşi de rând îmbogăţiţi peste noapte cu câte o moştenire sau din afaceri dubioase. Chiriaşii îi privesc de obicei ca pe nişte dumnezei cu drept de viaţă şi de moarte asupra lor, şi asta deşi un asemenea rahat nu ţi-e cu nimic mai presus, ba dimpotrivă. Nu chiriaşul depinde de proprietar, ci proprietarul de banii chiriaşului. Locuinţe de închiriat se găsesc gârlă, iar când vei pleca în altă parte nu tu vei avea de pierdut, ci proprietarul va rămâne în bugetul anual cu o gaură de câteva mii de euro. Păi să vezi chiriaşule, că e criză, şi d-aia ăla are chiria mai mică… Şi la mine în buzunar crezi că nu e criză? Acum dau tot salariul meu pe chirie, şi dacă nu ar fi Adina să mă susţină financiar în fiecare lună, eram de mult în căcat până peste freză. Foarte probabil că dacă se menţin aceleaşi preţuri la chirii, în iarna asta să ne mutăm undeva unde e măcar cu 50 de euro mai ieftin, dacă nu cu 100. Pentru că atunci când simţi că nu mai faci faţă, se cunoaşte.
Una dintre cele mai mari greşeli şi tâmpenii pe care le poţi face în calitate de chiriaş este să faci tu reparaţii prin casă. Când plăteşti chiria nu plăteşti numai dreptul de a locui în acel loc, ci şi dreptul de a avea un anume nivel de confort. Plăteşti un pachet de servicii, iar reparaţiile trebuie să cadă în seama proprietarului. El trebuie să-şi caute muncitori, el trebuie să scoată bani din buzunar. El trebuie să aibă implementat un program (multi)anual de reparaţii capitale şi unul pentru reparaţii de urgenţă. Nu ca boul ăsta al nostru, care în plin sezon de concedii se gândeşte să facă reparaţii prin casă, de parcă eu mă pot învoi de la muncă cum vrea muşchiul meu ca să-i păzesc lui muncitorii. Nu. “Băi chiriaşule, prostule, vezi că la anul în mai zugrăvesc.” Aşa trebuie planificată treaba. M-am certat săptămânile trecute cu reprezentantul proprietarului exact pe tema asta. Că vine şi verifică lunar starea apartamentului. Vino-n pula mea şi de 10 ori pe lună! Câtă vreme nu-ţi distrug nimic prin casă poţi să vii.
După ce s-au schimbat geamurile a zis că să reparăm noi în jurul lor sau să chemăm pe cineva, că el nu are pe cine. Am preferat să facem noi, pentru că în clipa aia nu aveam bani să plătesc om să-mi repare în jur, iar manopera noastră şi materialele le va scădea din chirie. Mare greşeală! Pentru că am constatat că între a vrea, a putea, a avea timp şi a avea chef să faci, e diferenţă. Fostul proprietar (alt bou) a placat pereţii cu BCA, să-i ţină de cald şi să mascheze ţevile de la calorifer, doar că nu au şi ei o linie, ceva. Strâmbi şi cu găuri. Am tras şi eu 2 glafuri la geam, am pus nişte polistiren pe margini, dar a mai rămas să şi finisez. Treabă de zugrav, adică exact ce nu sunt eu, şi pe care nu ştiu în ce zi o să apuc să o duc la îndeplinire. În rest i-am vopsit uşile, un calorifer şi i-am pus clanţe la uşi. O să le scadă dintr-o chirie viitoare.
Când am ajuns noi aici nu avea omul ăsta nici mochetă peste linoleum, era mobilat parţial, instalaţiile de apă i-au pocnit în diverse locuri, iar finisajele lasă de dorit peste tot. Şi vine proprietarul şi se bate cu pumnii-n piept că acum 15 ani când a cumpărat el, apartamentul era lux. Să mori tu? Sau crezi că nu ştiu şi eu cum se pune o faianţă pe perete , o ţeavă la chiuvetă sau mai ştiu eu ce ca să-mi dau seama dacă e lux sau petardă? Ăsta e d-ăla care a pus mâna cine ştie cum pe mai multe apartamente, şi acum strânge din cur la fiecare leuţ pe care trebuie să-l investească, de parcă nu ar fi obligaţia lui asta. Acum 2 ani am zugrăvit cu Adina în cameră şi ne-am luat mobilă nouă, că aia veche…vai şi-amar. Pe banii noştri. Maşină de spălat pe banii noştri. Cât era taică-miu în ţară mai repara el la instalaţiile sanitare. În rest eu am schimbat bateria de la cadă, eu am schimbat prize şi întrerupătoare, eu am schimbat corpuri de iluminat pe ici, pe colo… Din banii mei. Frati-miu cu gagică-sa şi-au zugrăvit pe banii lor în cameră.
Acum cu inundaţia l-am sunat pe reprezentantul proprietarului să-l anunţ. Că cică e în concediu şi nu are un instalator. Şi că i se pare dubios ca după atâta timp să i se strice ţeava. Păi în pula mea, după 40 de ani ţi se pare că mai e nouă? Vrei ca mâncată de rugină să te ţină 1.000 de ani? Aşa că am întrebat şi eu pe la cunoscuţi şi am sunat un nene care a zis că cel mai devreme deabia marţi poate să vină să vadă, să spargă peretele unde e ţeava, să-l repare la loc… Cred că mă mai interesez şi de altul. Până atunci m-am dus cu vecinii în subsol şi am golit instalaţiile de la calorifere, să nu mai curgă apă. Şi am mai aflat o treabă pe urmă: atât proprietarul, cât şi tanti de jos, au asigurare de locuinţă. Aşa că daunele şi le vor recupera cu vârf şi îndesat. Şi atunci la ce naiba m-am agitat eu să opresc apa şi să fiu cât mai împăciuitor şi diplomat cu tanti de sub mine?
Asta zic: ca chiriaş nu se merită să mişti un deget pentru proprietar. Are locuinţa o problemă? Să vină să constate, să-şi găsească meseriaşi şi să scoată bani din buzunar.
Şi încă ceva foarte, foarte important: contractul de închiriere, contract pe care noi nu-l avem! Ce are casa la momentul când ai luat-o? Un frigider în starea de…, un pat în starea de…, 12 pereţi în starea de…, etc, etc, etc. Internet aveţi? Cablu TV aveţi? Contractul la curent pe ce tarif este, să nu plătesc la regularizare câte 100-150 de euro ca acum!? Caloriferele de cât timp sunt schimbate? Diferenţial aveţi în tabloul electric, să nu mor prin casă? Izolaţie termică şi geamuri termopan sunt? Şi aşa mai departe. Plus clauze. Vrei să plec, mă anunţi cu 2-3 luni înainte, să am timp să-mi găsesc altceva şi să-mi plătesc datoriile. Nu ai reparat când te-am rugat, îmi scazi din chirie procent zilnic. Să vezi ce se disciplinează şi se poartă omeneşte cu tine. Chiar mă gândesc serios să concep unul care să-l pun pe masă la discuţiile cu viitorii proprietari. Nu eşti de acord cu condiţiile mele? Mai caut, o să găsesc unul cu ceva mai multă minte decât tine şi care chiar să aibă nevoie de bani. Iar tu, proprietarule, rămâi şi te uită cum plec. Promit că nu-mi va părea rău de tine. Şi chiar vreau să văd dacă statul român a gândit o lege a chiriaşului, altul decât cel din casele naţionalizate sau ANL-uri.
Pentru că proprietarii ăştia sunt nu doar mari evazionişti fiscali, băgând în buzunar mii de euro anual, dar şi mari bandiţi. Dacă ar putea să încaseze întruna bani de la tine, dar ei să nu scoată un cent pentru reparaţii şi confortul chiriaşilor, ar fi cei mai fericiţi. Cam ca unii patroni care visează la ziua de muncă de 25 de ore pe aceeaşi bani.
PS: că mi-am adus aminte de mai demult… La Ansamblul Primăvara Prelungirea Ghencea a scăzut preţul per metru pătrat de la 1.100 la aproape 800 euro. Deci se poate, ne apropiem puţin de preţul real, nu cel umflat cu pompa de agenţii lui Avram. Păi futu-i în gură să-i fut de hoţi, la fiecare apartament vândut îşi mai luau ăia câte 1-2 maşini numai din diferenţa de preţ!!! Şi 800 euro/mp tot e mult, chiar foarte mult. Ah, ce-mi place când aud de ăştia cu imobiliare cum intră-n faliment unul după altul… Eu dacă aş avea terenul, cu 20.000 de euro zic că mi-aş trage cu mâinile mele o căsuţă numai bună. Doar că terenul pe la noi pe la oraş depăşeşte cu mult valoarea casei.
Cu ceva ani în urmă făceam instalaţia electrică la o administraţie de bloc. Vroiau să-şi pună calculator şi imprimantă într-o uscătorie, să-şi amenajeze acolo biroul. Calculatorul asamblat de un nene care lucra la Parlament, ceva tehnic, băgător de seamă. Instalaţia făcută de mine avea împământare trasă de pe o ţeavă. Şi mă cheamă oamenii că nu le merge calculatorul. Începe să boot-eze, şi deodată se închide singur. Individul care venise cu calculatorul făcea gălăgie că e instalaţia mea de vină, că la el în sufragerie merge. Explicaţia era simplă: instalaţia mea avea împământare, a lui din sufragerie nu. Sursa calculatorului asamblat de el de pe te miri unde era defectă, avea nişte scurgeri de curent pe carcasă (cam 100V) şi cum simţea împământarea, cum se oprea singură. Soluţia a fost să-i desfac împământarea, pentru că omul, foarte orgolios, zicea că sursa lui e OK, că el a asamblat sute de calculatoare fără probleme, şi nu a vrut să recunoască nici când i-am arătat pe aparatul de măsură.
(asta aşa, că tot ţi-am promis că-ţi spun povestea cu sursa defectă, şi n-am avut timp 
)
*****
Adina îşi uită telefoanele acasă. I le iau cu mine şi fac pe secretara. “Nu este, vă dau numărul de la birou s-o sunaţi acolo.” Apoi o anunţam pe messenger cine a sunat-o. O tipă de la unul din magazinele din subordine: “Nu îmi mai daţi numărul… Lăsaţi că sun pe altcineva…” Şi atunci la ce dracu ai mai sunat aici dacă nu aveai nevoie de ea? Oameni care nu ştiu ce vor.
*****
Sunt întrebat dacă pot face instalaţia electrică la o vilă în maxim o săptămână, că se grăbesc s-o finalizeze. Bravo, Gogule, nu mai bine îţi aminteai tu de instalaţia electrică după ce zugrăveai şi te mutai acolo? Din proprie experienţă ştiu că toţi, dar absolut toţi ăştia care-şi amintesc că nu au făcut o chestie la timp şi nu şi-au programat etapele de execuţie nu ştiu de capul lor, iar “urgent” înseamnă de fapt “mai poate să aştepte”. O echipă de oameni termină o instalaţie electrică de vilă în câteva săptămâni, lucrând zi-lumină. Şi după ce discuţi şi stabileşti unde să vină fiecare priză, întrerupător, doză, bec, panou electric, boiler, televizor şi câte şi mai câte, întotdeauna proprietarul vine cu improvizaţiile lui sau cu cereri suplimentare ce prelungesc considerabil timpul de predare a lucrării. Când le-am zis la începutul lui aprilie celor de la Greenhours că nu vor deschide până la 1 mai, nu m-au crezut. Pe 30 aprilie ei încă amenajau. Hei, ce vă ziceam? Da bă, ai avut dreptate…
*****
Ză Boss s-a mutat în casă nouă (în capul străzii unde lucrezi, creaţo ). Trecem peste faptul că blocul dat în folosinţă anul ăsta este făcut cu curul şi curge apă prin el mai ceva ca la Plaza, plus munca de mântuială şi la economie, cum fac românii construcţii, dar nici Ză Boss nu are o idee prea clară de cum vrea amenajată casa. Eu cu Adina când ne-am zugrăvit camera şi am schimbat mobila din ea acum 2 ani am făcut schiţe color de mână (pe atunci nu găseam soft-ul ăla de la Ikea cu amenajarea locuinţei), măsurători, şi am cumpărat ce trebuia pe baza planurilor respective. Un an mai târziu noi cumpăram ultimele piese de mobilier ţinând cont de schiţele iniţiale. Alţii văd că n-au nici o greaţă dacă frigiderul nu are loc în bucătărie, dacă dulăpiorul nu se potriveşte cu chiuveta, dacă sursa suplimentară de iluminat nu are de unde-şi lua curent… Schimbă! Sparge! Taie! Trage alte fire! Şi după ce că blocul este făcut la mişto, toate modificările astea înseamnă alţi bani, altă distracţie, alte bătăi de cap.
*****
Miercuri ne opreşte pe stradă un ucrainean cu TIR-ul, vroia să ajungă la o vamă din Drumul Taberei. “Do you speak english?” Nu. “Plaza…1, 2 kilometer…” Şi s-a dus. Adina zice “Cum băi, să nu vorbeşti o limbă străină?” Nu e obligatoriu. Dacă străbaţi Europa, trebuie să ştii 10 limbi străine vorbite în ţările de tranzit? Nu. Să înveţi o limbă străină este un angajament personal, ce ţine de nevoia individului de a se face înţeles într-un mediu străin. Dar dacă interacţionează prea puţin cu cetăţenii de altă naţionalitate, ce l-ar motiva să înveţe o limbă străină? Câte meserii nu sunt în care nu se cer absolut nici o limbă străină sau operare calculator? O grămadă.
*****
Mor pe ăştia care se dau deştepţi şi apoi cad cu curu-n baltă de câte scamatorii au făcut. Bunăoară un coleg se duce să cumpere cablu. La el “bifilar” nu înseamnă cu 2 fire, cum îi zice şi numele – Bi-Filar, 2 fire – ci tot ce înseamnă cablu flexibil, indiferent câte fire are. Şi mai are şi şcoală de electricieni. Apoi îşi cumpără un detector de fum. La ce-ţi trebuie, Dorele, nu ştii când fumezi? Nu bă, pentru la ţară, că vezi câte se întâmplă de la sobe uitate aprinse. Păi nu-ţi trebuie de fum, ci de dioxid de carbon, că nu fumul te omoară, ci gazul. Şi dă-i şi contrazice-te, că nu-i adevărat, că suntem noi proşti. Bine mă, fie ca tine. Mai ales că pe cutia senzorului chinezesc scria “nu ne asumăm nici o responsabilitate în caz de accidente”.
