Eram curios cât de mare e diferenţa de temperatură din carcasa unui televizor/monitor atunci când e pornit şi când e oprit. De ce mă interesează? Pentru că încerc să-mi explic de mai mulţi ani cum o dilatare determinată de o temperatură “călduţă” poate induce asemenea tensiuni în structura materialului încât să pocnească aşa de puternic când se răceşte. Să fie plasticul utilizat de vină?
Căutând eu materiale mai ştiinţifice decât pot eu explica empiric, am dat peste asta. Ceea ce mi-a adus aminte că oameni aparent educaţi încă se raportează la superstiţii, supranatural, tradiţii ilogice şi teorii fanteziste. E interesant de studiat în general repartiţia unor astfel de chestiuni pe sexe: în timp ce femeile au o explicaţie imediată ce implică un amestec “voodoo” de religie şi fantome, bărbaţii îţi vor povesti despre energii nevăzute, lumi paralele şi extratereştri. Să nu ne mirăm deci că în 2010 avem teorii ale conspiraţiei, o groază de adepţi MISA, hippioţi în transă prin pădure şi “Codul lui Oreste”. Tind să cred că oamenii ăştia sunt în derivă prin viaţă, căutându-şi steaua călăuzitoare la care să se raporteze.
(scuzaţi limbajul, eu sunt un om needucat)
Pentru cine nu ştie despre ce e vorba sau nu are contract cu operatorul Romtelecom, povestea e aşa: operatorul de telefonie încheie un contract cu asiguratorul Astra/Uniqa, prin care vinde pune la dispoziţie asiguratorului baza de date cu abonaţii. Nimic nou până aici, se poartă la greu fazele astea şi la bănci. Abonaţii se trezesc acasă cu un aşa-zis contract (vezi poza de mai jos), prin care sunt anunţaţi că li se va face obligat-forţat asigurare de locuinţă, şi că trebuie să plătească către asigurator ba 10, ba 20 de euro, solicitare formulată destul de ambiguu. Recunosc spre ruşinea mea că am făcut ceva eforturi până să pun cap la cap ce vroiau să zică oamenii ăştia: suma plătibilă opţional este de 10 euro. Strategia e ceva de genul “taci că-i prindem pe micuţi, că ăştia şi-aşa nu se uită decât la factura de telefon, şi oricum clienţii sunt proşti şi nu ştiu că trebuie să-şi dea acordul pentru serviciile ce le băgăm pe gât”. Între timp unii au sesizat instituţiile în drept, iar contractul între cele două companii a fost formal declarat ilegal. La abonaţi continuă însă să sosească “contractul”, pentru că la minunata Poştă Română o trimitere loco face o săptămână, cam cât una pe internaţional.
Să urmărim cuvintele-cheie din “contract”, şi mai ales cum este lovit de nulitate. Îmi aduc aminte când mă ameninţau unii pe mine să plătesc împrumutul mamei mele, inclusiv unu care apăruse în presă ca recuperator-şef la o firmă mare de profil. Şi le-am zis ceva de genul “du-te bă în pula mea, că nu ai nici un contract semnat cu mine ca să ţi-l plătesc eu”. (apropo de asta, nenea Zoso îşi ameninţă uneori cititorii cu chestia asta, în loc să îi educe că atâta vreme cât nu au luat asupra lor creanţele, orice tentativă de şantaj sau extorcare este nu doar ilegală, potrivit legislaţiei româneşti, dar şi imorală). Prin urmare, să recapitulăm:
- abonaţii nu şi-au exprimat consimţământul pentru folosirea datelor personale în acorduri cu o terţă parte;
- abonaţii nu au solicitat această “ofertă gratuită” plătită;
- CSA spune că Romtelecom nu este autorizată să intermedieze vânzarea de poliţe de asigurare;
- este adevărat că abonatul nu are nimic de plătit, pentru că dacă nu îşi exprimă ulterior acordul pentru colaborarea cu Astra, “contractul” e considerat nul “fără alte formalităţi ulterioare” (deci fără acţiune în instanţă);
- pressingul psihologic vine din argumentele cu acordul tacit din a doua jumătate a “ofertei”; pălmaşul de rând (şi nu numai el) poate considera că aşa merg lucrurile, chiar astăzi auzind o tanti nervoasă pe chestia asta, doar că la momentul ăla nu ştiam toată povestea; asta e treaba care a inflamat spiritele;
- contractantul poliţei apare ca fiind Joerg Zeddies, şefuţ la operatorul fost monopolist; prin urmare neamţul e singurul care va putea fi făcut responsabil pentru faptul că abonaţii nu vor sări în sus de bucurie, chiar dacă el a dat cu băţu’ ca primarul.
Ca o concluzie, putem ignora treaba cu acordul tacit, pentru că treburile nu merg pe lume cum vor Romtelecom şi Astra. “Contractul” poate merge liniştit la gunoi fără dureri de cap ulterioare. Şi operatorul de telefonie fixă nu este singurul implicat în acţiune: Orange a încheiat un contract asemănător, cu diferenţa că ei se rezumă la a trimite oferta ca mesaj publicitar, şi nu ţi-o bagă pe gât ca şi cum nu mai ai ce face.
(Reacţia Adinei: “Băi cât tupeu au ăştia mari… Noi la muncă nu avem curaj să ne facem newsletter pentru clienţi pentru că trebuie să respectăm strict legea ca să nu fim amendaţi, să securizăm un server special pentru asta, să angajăm om, etc, iar ăştia nu au nici un fel de ruşine…”)
Vreau şi eu link către o poză cu panoul cu reclama de mai sus, reclamă pe care am zărit-o azi din autobuz undeva între Piaţa Victoriei şi Piaţa Romană. Textul mi se pare matematic de o imbecilitate crasă. Probabil că mai era ceva scris mic, dar ideea e că mesajul ce sare în ochi este stupid şi mincinos. Şi o să exemplific cu gestul meu de a dona cei 2% către SMURD acum vreo 5 ani, când ANAF-ul mi-a trimis răspuns că nu-mi poate lua banii pentru că sunt sub limita minimă legală de 5000 de lei vechi (50 de bani actuali + inflaţia)! Câte femei îşi pot face un Papanicolau de banii ăştia, ţinând cont că el e vreo 10 euro (exemplu luat la întâmplare de pe net)?
Nu că ne-ar mai mira, atâta timp cât a devenit obişnuinţă în România jurnalismul după ureche, dar să vedem cum arată aceeaşi ştire despre incidentul de azi de la metrou (clic pe linkuri pentru screenshoturi):
prOTV: un om, femeie (ce, femeia nu e “un om”? şi e “cert” că e o femeie), accident/sinucidere/tentativă de crimă
Realitatea: o persoană, bărbat, sinucidere
Antena3: o persoană, bărbat, accident/sinucidere
Sau variantele moderne (link 1, link 2). Şi apropo de copii nesupravegheaţi, la MedLife Favorit constructorii au omis să adauge o protecţie în partea de jos a geamului din holul de la intrare, iar prin golul ăla poate trece pe burtă un copil de maxim 5 ani. Aştept ziua când un kinder va face un looping de la etajul 1 până jos pe ciment.
