S-au trezit că trebuie să meargă să-mi ridice cartea de muncă de la ITM. La aproape 2 luni de când eu nu mai lucrez la Parrot!!! Şi marea lor enigmă era că nu am la dosar o copie după livretul militar. De când am făcut eu armata şi până acum sunt 5 ani. Închipuiţi-vă că în 5 ani pe ăştia de la Lotus Contabilitate i-a durut în vârf de baionetă dacă angajaţii pentru care ţin resursele umane au toate actele la dosar. Nu aş recomanda Lotus Contabilitate asta nici dacă ar fi ultima firmă de pe Terra. Să reamintesc numai necunoaşterea legii, neglijenţa repetată în serviciu, refuzul de a opera şi permite consultarea cărţii de muncă şi complicitatea la înşelătorie? Sau că nu există în evidenţa lor nici un act semnat că eu mi-aş fi luat salariul (şi am de recuperat cam 1.000 de euro salarii neplătite)? Mi-e milă oarecum de firmele care lucrează acum cu ei, şi care vor intra la un moment dat în căcat din cauza lor.
Un alt articol de mizerie scris de o pizdică de la ziarul Gândul, în acelaşi ton cu cel pe care-l criticam eu zilele trecute de pe Piticu.ro. După primele rânduri deja am cedat psihic şi m-au apucat nervii cei mai nervoşi. De citit şi comentariile, sunt savuroase unele.
Articolul este scris urmând “sfaturile” unor manageri plătiţi să închidă gura angajatului. Mai exact te învaţă cum să fii obedient, supus, slugă, să pupi papucul “sultanului”, să mergi tu în pierdere în timp ce el merge în câştig, eventual să vii şi cu bani de acasă ca să aibă şefu bani de benzină şi amante. În anul 2009 încă există tineri care au mentalitatea spărgătorilor de grevă din anii 1900, când muncitorii începeau să-şi ceară drepturile şi să formeze sindicate. Mai au domnii manageri din HR Club să stea cu bâta la uşa biroului sau la poarta fabricii şi să rupă cu bătaia pe oricine îndrăzneşte să spună că nu e corect ce se întâmplă.
Ăştia merită trataţi aşa: mi-ai scăzut salariul, dar în schimb îmi ceri să fac ore suplimentare neplătite? Atunci eu plec, îmi fac firma mea şi-ţi fur şi clienţii, să mori tu de foame, nu eu. Păi stai, Gogule, că e criză, că mai am 100 ca tine la uşă, că nu mai pupi tu aşa oportunităţi excelente de slugărit ca aici, că-ţi mai dau 100 de lei la prima de Crăciun… Să ţi le bagi în cur, domnule manager, că eşti doar o oaie placidă aşternută la iernat. Când te-or duce ăştia la tăiere să mă chemi, să mănânc o friptură suculentă de pe urma ta.
Later edit: bineînţeles că s-a găsit o oaie şi la mine la firmă, care să spună că e de acord cu ce scrie acolo şi că pentru el e OK dacă şef-su îi mai dă nişte treburi în plus pentru aceeaşi bani, sau mai puţini. Bine, Dorele, atunci de ce nu te zbaţi mai mult pentru firmă, de ce nu recuperezi banii de la clienţii care au dispărut cu ei, de ce nu te duci să-i spui lu Ză Boss că vrei să te sacrifici pe altarul firmei? A urmat tăcerea mieilor la aceste întrebări, dar tot încerca să mă convingă că nu managementul prost e cauza lipsei contractelor într-o firmă, ci workerul care dă la pilă.
