Sună telefonul la 7 seara. O tanti impacientată:
- Sunteţi firma cutare?
- Da.
- Avem o mică problemă.
- ?
- V-a expirat sediul social din 14 ianuarie.
- Cum să expire? (sentimente confuze, iritare, râs isteric, gând de “stupid people”)
- Da, aveaţi contract cu noi. A expirat pe 14 ianuarie.
- Pe 14 ianuarie am început colaborarea cu voi. Nu putea expira ceva ce nici măcar nu începuse. Firma este înfiinţată în februarie. Nu are cum expira sediul unei firme înainte ca aceasta să fie înfiinţată. Contractul expiră în 2011.
- Înseamnă că colegii mei mi-au dat datele greşit?!
- Da, probabil iar au stat pe messenger în loc să facă treabă. (nu-mi venea în minte cuvântul “bloguri”)
- Mă scuzaţi…
- Nici o problemă. V-aţi agitat degeaba.
- Da…
Asta-mi aduce aminte de tutele astea de la Primăria Sector 6, care i-au trimis lu frati-miu somaţie de plată impozit la casă şi maşină, deşi el nu a avut niciodată aşa ceva.
Au intrat băieţii aseară de pe vreo 4-5 IP-uri. UPC/Astral, RDS, Orange, chiar şi de pe telefon prin serverele Opera. Cică eu nu-i văd, au venit pe lângă ziduri, ca ninja. Doar că iniţial nu-şi notaseră adresa mea, aşa că prima dată au venit căutând nişte chestii legate de Reinvent Consulting şi de mine. Apoi au revenit, pe aceleaşi articole, şi cu acelaşi tipar de navigare în site. Supertare, puteaţi să vă agăţaţi şi un clopoţel de gât, că mă făceam că nu vă aud. 
Seara, la dansuri, am avut telefonul în geantă, pe silenţios. M-au sunat pe la 9 seara (nu vă miraţi, eu am primit şi mailuri business la 2 noaptea, când teoretic workerii de birou din România dorm), eu am văzut apelul mult mai târziu. Mă şi gândeam: ori mă sună să mă ameninţe că de ce am vorbit de ei (începând de la şantajul lui Radu Filipescu şi tentativa de înşelăciune mă aştept la orice de la oricine), ori să-şi ceară scuze (tardive).
Tocmai mă pregăteam dimineaţă să plec către ei, ţâr telefonul. Anelize Diaconu, tanti care spun colegii ei că-şi dă viaţa pentru binele firmei. Că ne cerem scuze (după ce am insistat atâta?), că mi s-a spus că aţi sunat de mai multe ori (şi deabia acum vi s-a spus?), că nu e secretomanie, ci apelurile mele sunt direcţionate către un departament specializat (care departament e sat fără câini şi nu-şi face treaba, aruncând pe umerii ei munca de lămurire), că nu e vina dvs pentru nedepunerea actelor (aia ştiam), că am înţeles că vi s-au oferit lămuriri (da, de pe internet, ceea ce ştiu şi eu să fac), că nu ştiu nimic de comentarii pe net (“agentul Radu”), dar avem un departament de marketing care se ocupă de publicitate pe internet şi îmbunătăţeşte site-ul (nu are nici o legătură doamnă, tacticile abordate căzând în alt registru decât publicitatea “curată”, sfidând chiar intelectul celui care citeşte), că nu ni s-a mai cerut până acum carte funciară şi certificat de rol fiscal pentru sediul social (ciudat cum ăştia zic că sunt în Normele Metodologice, dar nu le-aţi avut pregătite), că le-am scos la regim de urgenţă (bravo), că nu ne mai certăm cu judecătorii pentru că nu mai sunt judecători la Registrul Comerţului, semnând directorul pentru decizii (voi ştiţi mai bine), că luni le depunem şi la termenul din 4 februarie vă sun pe la ora 3-4 după-amiaza (aştept)…
Mult a durat pentru nişte explicaţii. Repet, nu faptul că nu au depus actele m-a supărat, ci cum au încercat să mă evite pe urmă. În toată firma aia, câţi angajaţi aveţi acolo, numai un singur om poate oferi 2 minute de explicaţii? Stă prost la capitolul client-friendly Reinvent Consulting, noroc cu “agentul Radu” care a fost activat zilele astea ca în filmele vechi cu spioni şi a mai dres oarecum situaţia. Ce va învăţa însă “agentul Radu” (dacă vrea să bage la cap un sfat) e că metodele sale nu au mereu rezultatul scontat, ba dimpotrivă.
Am fost astăzi să văd un potenţial client de pe o piaţă neacoperită decât de firme ceva mai seriose ca Parrot Invent. La întoarcere am sunat la Reinvent Consulting. Deabia după ceva insistenţe au răspuns:
- Bună ziua, sunt [...] . Cu cine pot să discut despre un dosar depus la ReCom?
- Ce firmă sunteţi? [...] Staţi să verific pe site-ul ReCom. (mersi, aia puteam să fac şi eu) Din păcate site-ul nu funcţionează. (nu ştiu cum mama programatorilor lucrează ăştia de la stat, că în fiecare zi site-ul cu dosarele de la Registrul Comerţului ori nu poate fi găsit, ori are o eroare fatală în scriptul de pe serverul Apache)
- Şi nu există nimeni cu care să pot discuta despre dosar?
- Păi…bănuiesc că doriţi cu colega mea Anelize Diaconu…
- Dar ce, la dvs Anelize Diaconu e one-man-show? Ţine firma-n cârcă, nimic nu se mişcă dacă nu e acolo?
- (pauză) Da.
- Mişto.
- Din păcate lipseşte acum, e într-o consultaţie la domiciliu. (da’ ce, e medic de familie?)
- Am impresia că trebuie să vin la dvs…
Să vezi mâine haioşenie când m-oi duce peste ei ca recuperatorii: ori vor da ochii cu mine, ori se vor ascunde prin birouri ca şobolanii. Pe mine nu m-a supărat că nu au depus nişte acte pe care ei trebuiau să le depună, ci faptul că nu au avut sânge în pompiţă şi coloană vertebrală să recunoască “Da domne, e greşeala noastră…pizda mă-sii, hai c-o rezolvăm cumva…” Nu sunt absurd încât să nu le acord o păsuire, deşi sunt sigur că ei nu m-ar păsui pe mine cu nimic (mai ales că în contract ei se spală pe mâini şi au o clauză de întârziere de 30 de zile fără să le cer despăgubiri, dar pretind plata înainte, ca la curve), dar băi frate, să mă iei de prost şi să te ascunzi de mine, să încerci să mă abureşti cu nesimţire, asta deja nu mai agreez. Fiţi mă dracu oameni cu obraz, că nu vă ia nimeni gâtul şi nu vă dă afară din ţară pentru o greşeală!
În altă ordine de idei, “Radu” mamii a fost foarte activ în ultimele zile, după cum se poate vedea mai jos, citind nu doar articolele despre firma lor, ci şi altele care i-ar fi putut crea o idee despre cine sunt şi ce vreau de la viaţă. Ce or discuta ei acolo la firmă? “Băi, e unul care face pe nebunul cu noi pe internet, ce penalizări să-i tragem?” De citit bloguri au timp, dar să răspundă la telefon sau să depună nişte acte nu. Din păcate pentru ei Google şi-a făcut un prost obicei în ultimul timp în a băga pe prima pagină articole de-ale mele la căutarea după anumiţi termeni. Şi dacă atunci când m-am orientat către Reinvent Consulting nu am găsit mare lucru despre ei decât că şi-au făcut ‘nşpe mii de site-uri sub diferite nume şi alte ‘nşpe mii de firme de plimbat banii dintr-o parte în alta, acum stai tătuţule că se schimbă treaba, şi viitorii potenţiali clienţi pot citi nişte chestii despre cum vor fi trataţi de Reinvent Consulting. Internetul ăsta mă fascinează pe zi ce trece, ca să citez o fostă colegă de-a Adinei…
Statistică agentul cu nume de cod Radu de la Reinvent Consulting
Cât eram la Filipescu am învăţat că nu e bine să-i promit clientului ceva. De exemplu să nu-i spun “vă promit că se rezolvă” sau “vă promit că la ora cutare suntem la dvs”. Pentru că degeaba eşti tu loial firmei şi promiţi, şi încerci să faci, dacă cineva peste capul tău ia alte hotărâri. Deabia atunci îţi dai seama cât de mic eşti în firmă, şi cât valorează cuvântul tău pentru alţii. Ce puteai să mai zici pe urmă când clientul îţi bătea obrazul că nu te-ai ţinut de promisiune? “Vă rog să mă scuzaţi, dar şeful meu a hotărât cu totul altceva?” Şi totuşi a trebuit să apelez la scuzele astea chiar şi după ce am renunţat la promisiuni, pentru că instinctiv clienţii considerau că muncitorii poartă vina deciziilor luate de şeful lor.
Mi-am adus aminte de asta ascultând adineaori o domnişoară de la Reinvent Consulting rostind cuvintele magice:
- Vă promit eu că vă sună…
- Şi dacă nu mă sună, pot să vă consider neserioasă?
- …
- Aşa ziceam şi eu…
Ăsta e comentariu la o discuţie între mine şi Cristi Banu pe marginea celor cu care-mi fac firma – Reinvent Consulting. Nenea care comentează ridică în slăvi respectiva societate comercială, pune un e-mail al celor de la Reinvent Consulting, laudă Banca Transilvania, banca pe care o recomandă Reinvent Consulting la înfiinţarea firmei (de curiozitate, cât or avea comision la atragerea de noi clienţi?) şi în plus e venit din Google căutând “Reinvent”, deci avea ceva în minte. Scuză-mă Radule, dacă chiar ăsta o fi numele tău real, dar după exprimare pari un angajat al Reinvent Consulting, pus să aducă bani în firmă, la fel ca tanti astea. E un scenariu încercat şi de alţii, şi am alergie la “entuziasmul” ăsta. E pur şi simplu penibil.
Şi, dacă tot vorbim despre cât de profesionişti sunt cei de la Reinvent Consulting, am avut neplăcuta surpriză ca să-mi fie amânat dosarul până în februarie pentru că nu au depus la dosar cazierul fiscal cartea funciară şi certificatul de rol fiscal pentru sediul social. Care sediu social îl am închiriat de la ei, deci actele astea ei trebuiau să le depună. Între timp chiria pentru sediul social curge, deja e jumătate de lună de când o firmă neînfiinţată plăteşte chirie pentru un sediu social, deci anul la Reinvent Consulting are doar vreo 11 luni. Am sunat de 2 ori să vorbesc cu cei de la Reinvent Consulting şi să cer lămuriri, iar de fiecare dată m-au evitat. “O să vă sune doamna Anelize Diaconu într-un sfert de oră…jumătate de oră…” Şi jumătate de oră s-au făcut de săptămâna trecută până acum. La ăştia o curge timpul după alte reguli ale fizicii. Puii mei, bagabonţeală d-asta se practica în firme în anii ’90, şi nicidecum în cele care se vor profi. Dacă chiar sunteţi profi şi aţi înfiinţat zeci, sute de firme, cum de încă nu cunoaşteţi normele metodologice? Sau aţi crezut că dacă vă umflaţi puţin muşchii la judecători, nu vor mai băga de seamă inadvertenţele din dosare?
Să mai reamintesc că contractul de comodat pentru sediul social includea o clauză prin care eu ca chiriaş mă obligam să am grijă şi să întreţin fizic un spaţiu de care eu nu beneficiam decât pe hârtie. Şi am cerut scoaterea lui:
- Nu vreau să mă cheme careva să dau cu trafaletele prin birouri.
- Ah nu, zice A.D. care are funcţie de director juridic, e o clauză care şi noi i-am cerut juristului nostru s-o scoată (păi dacă tu eşti director juridic, ce alt jurist e mai tare ca tine în firmă?). E o clauză standard, de la nişte contracte mai vechi…
- Înseamnă că nu e nici o problemă dacă modificaţi contractul şi o scoateţi.
- Nu…
Şi a tipărit alt contract, fără clauza aia dubioasă.
