S-au trezit că trebuie să meargă să-mi ridice cartea de muncă de la ITM. La aproape 2 luni de când eu nu mai lucrez la Parrot!!! Şi marea lor enigmă era că nu am la dosar o copie după livretul militar. De când am făcut eu armata şi până acum sunt 5 ani. Închipuiţi-vă că în 5 ani pe ăştia de la Lotus Contabilitate i-a durut în vârf de baionetă dacă angajaţii pentru care ţin resursele umane au toate actele la dosar. Nu aş recomanda Lotus Contabilitate asta nici dacă ar fi ultima firmă de pe Terra. Să reamintesc numai necunoaşterea legii, neglijenţa repetată în serviciu, refuzul de a opera şi permite consultarea cărţii de muncă şi complicitatea la înşelătorie? Sau că nu există în evidenţa lor nici un act semnat că eu mi-aş fi luat salariul (şi am de recuperat cam 1.000 de euro salarii neplătite)? Mi-e milă oarecum de firmele care lucrează acum cu ei, şi care vor intra la un moment dat în căcat din cauza lor.
Cât eram la Filipescu am învăţat că nu e bine să-i promit clientului ceva. De exemplu să nu-i spun “vă promit că se rezolvă” sau “vă promit că la ora cutare suntem la dvs”. Pentru că degeaba eşti tu loial firmei şi promiţi, şi încerci să faci, dacă cineva peste capul tău ia alte hotărâri. Deabia atunci îţi dai seama cât de mic eşti în firmă, şi cât valorează cuvântul tău pentru alţii. Ce puteai să mai zici pe urmă când clientul îţi bătea obrazul că nu te-ai ţinut de promisiune? “Vă rog să mă scuzaţi, dar şeful meu a hotărât cu totul altceva?” Şi totuşi a trebuit să apelez la scuzele astea chiar şi după ce am renunţat la promisiuni, pentru că instinctiv clienţii considerau că muncitorii poartă vina deciziilor luate de şeful lor.
Mi-am adus aminte de asta ascultând adineaori o domnişoară de la Reinvent Consulting rostind cuvintele magice:
- Vă promit eu că vă sună…
- Şi dacă nu mă sună, pot să vă consider neserioasă?
- …
- Aşa ziceam şi eu…
Anul trecut vorbeam cu un colaborator despre posibilitatea de a merge la examenul de atestare ca electrician. Convins că Parrot Invent era vreo firmă de top mă încuraja:
- După ce o să iei examenul şi o să fii autorizat o să te pună şef peste ceilalţi, o să-ţi mărească salariul, o să…
- Ba dimpotrivă, o să trag la fel, pe aceiaşi bani şi în aceleaşi condiţii mizerabile, ba chiar mai mult pentru că va spune că e nevoie de un autorizat la lucrări, şi se va lăuda la clienţi că el are un worker autorizat pe care-l va trimite pe teren special pentru ei.
Până acum 125 de fraieri au aplicat pentru jobul ăsta. Şi acum există 2 scenarii:
1. În cazul în care Radu Filipescu nu se va procopsi cu vreun leşinat de foame care va zice “săru’ mâna, boierule” la fiecare pachet de biscuiţi, cel mai probabil electricianul respectiv va pleca în maxim câteva săptămâni. Pentru că la Parrot Invent s-au mai perindat mulţi angajaţi, care atunci când au văzut că ce li s-a spus la interviu nu corespundea cu realitatea din firmă, şi-au băgat picioarele şi au plecat. Iar omul ăla vă garantez eu că nu va fi chemat la muncă doar câteva ore, cum zice anunţul, ci program întreg, ba chiar şi suplimentar, iar “eventualele” deplasări pe teren vor fi obligatorii.
Deasemenea, de câte ori la interviurile ţinute în sediul GDS s-au prezentat electricieni cu experienţă, au ieşit bombănind şi înjurând din sală. I-am văzut şi eu, i-au văzut şi colegii. Oameni mai maturi ca mine la vremea aceea, care ştiau probabil mai bine cum se raportează la piaţa muncii.
Dar nu contează. Important e să raporteze la ANRE că, în urma controlului şi amenzii primite, a angajat un electrician autorizat. Că pe urmă nu-l mai controlează nimeni să vadă dacă omul ăla chiar mai e în firmă. Ce nu ştie însă Radu Filipescu e că Ordonanţa 24/2007 îi cere ca electricianul să aibă cel puţin calificare de maistru, alţi 2 electricieni calificaţi, iar firma să aibă implementat un sistem de management al calităţii conform ISO9001, prin care să descrie procedurile de lucru. Ce sistem să aibă, frate, ce proceduri, când el nu mai ştie azi ce a făcut ieri, iar workerii neghidaţi de nimeni muncesc de capul lor?
2. Showul continuă. Probabil va negocia cu electricianul autorizat să-i dea o sumă de bani şi să semneze că e prezent la muncă, dar de fapt să figureze numai pe hârtie. Un fel de colaborare fictivă. Îmi vine să râd cum foştii mei colegi vor munci în continuare pe bani puţini, în timp ce noul angajat va lua poate mai mult decât ei fără să mişte prea mult. Colaborarea poate continua aşa ani întregi, provocând discuţii şi nemulţumiri în rândul colectivului, fără ca nimeni însă să ridice oficial pretenţii, şi fără ca stăpânului de sclavi să-i pese.
Şi uite aşa nea Filipescu ăsta a zis că scapă ieftin cu mine, şi când colo mai mult cheltuie. Pe lângă mia aia de euro pe care mi-o datorează din salarii neplătite, cred că a mai cheltuit cel puţin tot pe atât. Şi încă nu s-a terminat. 
Tag: Radu Filipescu
Aşa modele să tot aibă Republica Evazionistă România. Din greşeală în greşeală, spre victoria finală! 
Cam de o săptămână articolul “Cine e cu adevărat Radu Filipescu” a devenit popular. Nu, nu pe Google, unde partizanii politici ai lui Radu Filipescu încă ţin topul. Ci în spam cu reclamă la site-uri porno ruseşti. De la 1-2 pe zi, numai la acelaşi articol, au ajuns la peste 30 pe zi, fără să se lege de alte articole. Iată statistica pentru astăzi, până la ora asta, cu IP-uri din diverse state, dar aproximativ acelaşi mesaj în limba rusă.
92.241.164.105 – 7 spamuri (ăsta e abonat zilnic)
92.241.168.206 – 5 spamuri
92.241.169.168 – 5 spamuri
92.241.165.236 – 6 spamuri
92.241.169.175 – 3 spamuri
203.81.81.36 – 1 spam
92.241.164.108 – 3 spamuri
200.25.218.249 – 1 spam
210.13.115.65 – 1 spam
125.112.242.102 – 1 spam
Mai am şi ceva vizite din SUA la acelaşi articol, dar ăştia nu au făcut probleme până acum, sau nu am băgat eu de seamă. O fi cazul să învăţ să înjur în limba rusă? Şi mai ales, ce or fi văzut la articolul ăla de insistă pe el?
