Trebuia să vă luaţi mai multe date când aţi plecat. Nume, adrese, facturi, contracte…
Fraza aparţine unui inspector plecat în control. Şi are dreptate. Carneţelul rămâne sfânt. Cine, când, unde, cât. Eventual poze. Cu riscul de a fi iar ironizat (“Lasă că vezi tu când ajungi patron cu salariaţi”) mă repet: câtă vreme eşti 100% corect, nu are nimeni cu ce să te prindă. Nici angajaţii, nici clienţii, nici statul, nici mama cui o vrea să te muşte de fund. Dar dacă nu eşti, și cineva se apucă să facă săpături, atunci nu e de bine. Cineva îmi zicea: “Păi când vine Garda Financiară te amendează chiar dacă eşti în regulă cu toate actele”. Pe ce bază să te amendeze dacă chiar eşti OK? Cum pot să justifice în instanţă articolul din lege pe baza căruia ţi-au dat amendă? Iar tu, de ce accepţi situaţia dacă chiar eşti OK?
Dacă vă bazaţi pe memorie şi apoi constataţi că totuşi era mai bine să luaţi notiţe, nu e totul pierdut. Activitatea fostului angajator încă poate fi urmărită, iar foştii angajaţi şi clienţii citaţi ca martori. Nu poate să-i mituiască pe toţi, pe unii nu poate să-i şantajeze să comită sperjur, etc. Aşadar, mereu e bine să-ţi aperi spatele colectând minuţios date despre angajator. Nu e şantaj, nu e spionaj. E o măsură de siguranţă pentru cazul când nu o să mai vrea să-ţi dea salariul pe motiv că…motive găseşte el destule, şi pentru când organele de anchetă sunt prea leneşe pentru a lua la verificat filă cu filă toate actele din ultima perioadă, deşi acolo dovezi sunt destule.
PS: Radu Filipescu, Parrot Invent şi Parrot Electric sunt în prezent sub control ANRE pentru încălcarea legislaţiei româneşti privind lucrările electrice. Din câte mi s-a spus îi cam plimbă pe inspectori, evitând contactul cu ei, doar-doar o avea timp să-şi pregătească terenul. Sunt curios dacă le face şi ăstora “cadouri” cum i-a făcut lui Alexandrescu de la OPC când a venit în control.
…din proaspăta postură de bărbat întreţinut în lunile următoare de nevastă, ce bani îmi datorează Radu Filipescu şi cu ce plec la drum ca tânăr antreprenor.
Bani datoraţi de fostul angajator:
- salariul pe decembrie 2009 – 1.500 lei
- salariul pe 4 zile din ianuarie 2010 – circa 300 lei
- diferenţa de concediu de odihnă neefectuat – circa 800 lei
- salariu compensatoriu pentru concediere din motive independente de mine – 1.500 lei
Total: circa 4.100 lei din care mi-a trimis în scârbă prin poştă 544 lei. Să-i facă sul şi să şi-i bage în cur împreună cu un pumn de monezi! Îi voi recupera în instanţă.
Când şi-a făcut firmă Radu Filipescu a fost avantajat: sediu, maşină, banii lu’ papa, relaţii… Eu plec la drum cu o geantă de scule, cunoştinţe tehnice mai multe decât el, clienţi care m-au sunat astăzi să mă întrebe de când începem colaborarea, clienţi care au fost receptivi la propunerile mele, ambiţie…şi cam atât. Voi face în perioada următoare nişte oferte pe care Filipescu nu le va putea contracara decât dacă i-ar da afară pe toţi din firmă şi ar munci numai el câteva luni pe gratis.
PS: un coleg m-a sunat după-amiază să-mi spună că se bucură că a lucrat cu mine şi că a mai învăţat câte ceva. Frumos gest. Din păcate e singurul din firmă dornic să înveţe şi nu va găsi apreciere din partea şefului său pentru asta.
Am avut de atâtea ori ocazia să văd cum, atunci când se apropie concediul, (e)liberarea din armată sau sfârşitul preavizului, oamenii se pun pe tânjală şi scade randamentul şi interesul pentru munca prestată. Un fel de “după mine potopul”.
Spre deosebire de alţii am căutat mereu să nu cobor atâta de jos, şi să-mi fac treaba cât mai conştiincios posibil, chiar dacă condiţiile de lucru nu-mi erau favorabile. Cum a zis un coleg într-un moment de euforie bahică: luptăm până la ultimul diblu! 
Aşa a fost şi la Parrot. Am venit până în ultima zi, am lucrat până în ultimul minut şi am avut grijă ca cel care va lucra vreodată în urma mea, dacă chiar vrea să facă treabă, să nu mă înjure, şi să-i fie mai uşor să înţeleagă ce am făcut eu acolo. Am predat telefonul de firmă (din 11 ani doar ultimii 4-5 mi s-a dat telefon de firmă, în restul folosind telefonul personal şi cartela firmei), cheile şi o parte din scule (că la Parrot se lucrează şi cu scule aduse de acasă de angajaţi pentru că nu se preocupă nimeni să le pună la îndemână workerilor scule şi echipamente de calitate, nu pocnitori cumpărate în silă de la tarabă în Obor).
Ce e nostim e că am devenit inamic public. Să vă povestesc cum e cu e-mail-ul firmei. Parrot are vreo 3-4 conturi de mail, redirecţionate între ele în aşa fel de nici Radu Filipescu nu mai ştie câteodată care mail unde ajunge. Ziceam mai demult că eram singurul care verifica contul de mail de la sediu şi răspundea la cererile de oferte. Dezinteresul altora, inclusiv al patronului Radu Filipescu, era atâta de mare, încât dacă eu plecam 2 săptămâni în concediu nu le răspundea nimeni clienţilor la mailuri până nu mă întorceam eu. Am bătut de câteva ori apropouri, în zadar însă. La fel şi cu telefonul lui Filipescu când pleca în SUA, mi-l lăsa mie pentru că nimeni nu vroia să răspundă la el.
Dorind să verific mailul firmei am observat că s-a schimbat parola. Probabil de frică să nu-i fur clienţi sau mai ştiu eu ce a crezut. Aşa că mă aştept să schimbe şi încuietorile la uşi şi codul la interfon, lucru fără precedent în istoria firmei, deşi angajaţi au tot plecat.
De astăzi cartea s-a terminat. Nu şi povestea.
Înştiinţarea e de pe 7 decembrie, preavizul începe din 9 decembrie. 20 de zile lucrătoare înseamnă că pe 7 ianuarie (inclusiv) îmi încetez colaborarea cu Parrot. Dar cum calculează o tanti “competentă” de la Lotus Contabilitate? (ar fi de râs, dar când te gândeşti că de oamenii ăştia depind banii atâtor angajaţi de la diverse firme, parcă-ţi vine a plânge)
Calculează tanti aşa: 20 de zile lucrătoare înseamnă 4 săptămâni normale de lucru legal. 7 decembrie + 4 săptămâni = … Şi nu a mai ţinut cont nici de sărbători, nici de faptul că preavizul nu începea la data de la care calcula ea.
- Şi trebuie să-i fac ştat de plată lui Iosub şi pe ianuarie?
- Ăăă… Da.
Cu astfel de oameni vrea Radu Filipescu să-mi închidă gura?
A zis Radu Filipescu să fie mai şmecher ca mine, şi mi-a trimis salariul prin poştă. Nimic nefiresc până aici, e dreptul lui să aleagă metode alternative de dovedire a plăţii salariului, doar că:
1. salariul trimis de el este cel de pe cartea de muncă, nicidecum cel pe care-l primeam în mână; după această logică salariul meu pe toată luna decembrie este de 544 lei, adică mai puţin decât un paznic de sex-shop care nu face nimic toată ziua;
2. în 11 ani de zile nu a condiţionat niciodată plata salariului de existenţa ştatelor de plată, dar acum este speriat că o să-l fută Garda Financiară; din păcate pentru el nu poate distruge actele din urmă, aşa că la un control amănunţit o să o cam belească cu tot orgoliul lui.
Salariul cică mi-a fost trimis prin poştă pe 19 decembrie. Ieri, pe 24, când am aflat eu de isprava asta pentru că mie nu mi-a zis nimeni nimic, nu ajunsese. Nu îl voi ridica decât după ce tribunalul îmi va zice ce sumă îmi pot recupera de la Filipescu. Până atunci nu am primit nimic, nu am semnat nimic.
Vorbeam de frică şi tensiunea psihică în care este Radu Filipescu acum, când simte cum Parrot Invent şi Parrot Electric se vor duce pe ghenă împreună cu el. Iar de la frica asta Radu Filipescu a devenit şantajist ordinar şi a început să ameninţe. Ieri mi-a comunicat că:
1. “mergem mai departe aşa cum am fost până acum”, adică el mi-o dă şi eu înghit;
2. “mergem pe o cale birocratică, ce nu ne avantajează”, adică nu-l avantajează pe el să dea salariul corect la angajaţi şi să-şi declare veniturile la stat;
3. ne despărţim amiabil în condiţiile impuse de el, adică tac şi nu-l mai deranjez;
4. “ne facem mizerii, reclamaţii şi greutăţi unul altuia”.
Şugubăţ tare, Radu Filipescu ăsta, nu degeaba l-au numit alţii “ospătarul preşedintelui Băsescu”:
Ce mizerii să-mi facă? Nu mă are cu nimic la mână, nu-i datorez nimic, nu are cu ce să mă agaţe. Unde să mă reclame? La primăria din Cocostârcii de Vale?
Şi am mai aflat o chestie ieri, care nu poate decât să mă umple de bucurie, chestie ce-mi confirmă nu doar că e fricos, dar e şi prost făcut grămadă, iar faza cu mine îi va face lui greutăţi, nu mie. Dacă era om corect sau măcar tăcea dracu din gură când a început totul, era bine pentru el, dar acum e prea târziu să mai dea înapoi, mecanismul s-a pus în mişcare, iar asta se va vedea cam în circa 1-2 luni. Dar despre asta altădată, când va deveni oficial. Până atunci ciocu mic şi mers pe burtă. Nu de alta, dar în caz că citeşte aici sau îi povesteşte vreunul dintre colegi, să nu ştie el tot ce-i pregătesc eu sau ce paşi am urmat deja ca lumea să ştie ce fel de om este Radu Filipescu.
