În anii ’80 japonezii făceau televizoare şi aparate de radio după un singur model: după ce asamblau placa de circuit imprimat se apucau să scoată din piese. Merge fără rezistenţa asta? Da, afară cu ea! Dar hai să mai scoatem un condensator, să vedem ce se întâmplă! Dar ia să scoatem noi şi un tranzistor! Şi aşa japonezul i-a spart la costurile de producţie pe americani.
Electra Iaşi se apucă să facă la fel, speriaţi probabil de conjunctura economică şi de ascensiunea modelelor chinezeşti pe piaţa românească. Şi se apucă să elimine nişte chestii utile. La posturile audio se apucă şi scoate regleta conector, regletă ce era utilă instalatorului la legarea firelor, şi revine la vechile şuruburi de pe placă. Acum instalatorul va trebui iar să îşi proptească aparatul de piept, cu o mână să ţină de fir ca să nu fugă şi să facă scurtcircuit şi cu cealaltă să înşurubeze. Iar la panourile de exterior scoate semireglabilii de volum şi face amplificarea fixă. Primul panou montat din noul model ţipa de trezea toată strada. Ca să-i reduci amplificarea trebuie să desfaci plăcile electronice ale panoului, să dezlipeşti o piesă SMD şi să lipeşti alta în loc. Bricolaj, nu alta!
Eu propun să ni le dea pe viitor la pungă, să ne lipim singuri piesele la interfoane. Aşa vor scădea costurile de producţie şi mai mult. Vrei coane interfon? Ia un plic cu rezistenţe, ia şi o pungă cu diode, tranzistori şi integrate, mai ia şi nişte plăci, de letcon şi fludor faci tu rost… Ah, să mai amintesc că la nici un panou de interfon Electra Iaşi nu furnizează în cutie instrucţiuni de montare, nici măcar atunci când schimbă linia de producţie, dar în schimb bagă un certificat de garanţie pe care nimeni nu-l foloseşte pentru că garanţia se dă prin furnizorii locali?
Ia încercaţi să accesaţi pagina Skandinavia Hitek (firmă de tehnică de securitate, cu sediul în ograda GDS-ului). Acum hai să dăm clic pe ceva, din orice browser avem chef. Şi apoi să-i băgăm ceva pe trompă programatorului care crede că o pagină web se face numai din jpg-uri (vezi codul sursă al paginii). Oare cât o fi costat site-ul ăla, că poze ştiu să pun şi eu?!
Dintr-o greşeală de calcul mi-am băgat toţi banii pe card. Şi m-am trezit azi cu 3,8 lei în buzunar, şi un card de plastic. Mi-am zis că s-o găsi vreun magazin în drumul meu prin Bucureşti să accepte carduri, să am ce mânca şi bea.
Primul magazin: “Nu puteţi plăti cu cardul decât dacă cumpăraţi de minim 150 de mii (lei vechi)”. Al doilea magazin, un non-stop mare şi cu vechime de peste 6 ani în cartier: “Nu acceptăm carduri”. Benzinărie no-name, partener al nu ştiu cărei companii petroliere: casiera îmi zice că acceptă plata cu cardul, îi pun pe tejghea mărfurile (apă, suc, cronţonele), se apucă să le calculeze pe un calculator de buzunar deşi avea scaner şi casă de marcat (vânzări la negru?), apoi îmi zice “Îmi pare rău, la magazin nu acceptăm carduri, numai la carburant”. Asta vroia să fure statul pe cârca mea? I le-am lăsat acolo şi am plecat.
În timpul ăsta la ţară, într-un sat din Bistriţa unde nu există ATM iar singurul loc de unde poţi scoate bani e POS-ul de la oficiul CEC, la un magazin de familie casa de marcat era dotată cu scaner şi POS. A fost un şoc social pentru noi.
Actuala situaţie economică este încă parfum. Atâta vreme cât vom avea bani să fumăm de mai mulţi bani pe lună decât costă întreţinerea la care am rămas restanţi, atâta timp cât vom avea bani să stăm zilnic cu berea în mână la colţul blocului cu gaşca, atâta timp cât ne vom permite să mergem cu maşina personală la muncă pentru că avem nu’ş ce fobie şi nu putem să mergem ca ceilalţi cu tramvaiul, atâta timp cât vor exista locuri de muncă oferite prin oficiile de şomaj şi neocupate pentru că deşi ne ghiorţăie maţele de foame nu ne complacem în câteva luni de muncă plătită mai prost deşi asta ne-ar mai aduce o pâine în casă o vreme, atâta timp cât stăm cu ochii beliţi la OTV în loc să ne ţinem de lucruri serioase, atâta timp cât refuzi pe praful ăsta oferte mai bune de preţ şi preferi să plăteşti în continuare mult, atâta timp cât oamenii încă răscolesc furibund magazinele, atâta timp cât mitingurile împotriva măsurilor de austeritate sunt făcute că aşa a zis liderul de sindicat înregimentat politic, atâta timp cât alegătorii nu au înţeles nimic din experienţa “strânsului curelei” de la guvernările precedente şi încă turbează dacă le contrazici simpatiile politice, e încă bine. Românilor nu le-a ajuns încă cuţitul la os, iar situaţia actuală e încă favorabilă.
Mai deunăzi Cristi Banu zicea:
Şi a avut dreptate. Dictonul “dacă nu-i poţi convinge, ameţeşte-i” funcţionează ireproşabil. Ştergându-se la bot de sângele încă proaspăt al hoitului bugetarului, workerul de la privat nu a sesizat când Statul i-a naţionalizat pensia privată. Şi nici când i-a luat bonurile cadou/de masă, drepturile de autor sau au ameţit pensiile de stat. Şi probabil nici nu va sesiza creşterea TVA-ului sau măsurile ce vor urma. E drept că ne încadrăm în nivelul UE, dar pe locurile de top. Şi nu cred că România se poate compara cu ţările nordice, ca să se justifice nivelul ăsta. Şi apoi, de ce naiba 24 şi nu 25%? Măcar să fie suma rotundă, să nu ne mai încurcăm la calcule.
Personal nu pierd mare lucru deocamdată cu creşterea asta a TVA-ului. Am doar câteva contracte pe termen lung, cu preţul garantat pe următorii 2 ani, iar sumele rulate lunar prin acestea sunt mici. Voi corecta din mers viitoarele preţuri, contracte şi condiţii, astfel încât să mă protejez de mizerii d-astea şi de clienţii care se câcâie luni de zile până să se hotărască pe o ofertă unde le-ar fi trebuit 10 minute să se decidă. Dar ce te faci frate cu cei care rulează afaceri de miliarde, unde o decizie d-asta luată peste noapte, cum i se scoală p**a lu’ Boc, le poate frânge gâtul la cei care nu şi-au luat măsuri de siguranţă? Să te ţii acum creşteri de preţuri, mai ales la cei care deja aveau preţurile îngheţate de un an de zile, şi care vor fi nevoiţi să le crească dacă vor să mai stea pe linia de plutire. Sau actualizări de preţuri la stocuri cu zeci şi sute de mii de produse, mai ales dacă ai un soft de gestiune prost ţinut pe un server din Europa Centrală şi o conexiune internet pe extern de rahat.
Eu tare aş vrea să văd România într-un căcat de genul celor în care te duci cu sacul de bani ca să cumperi o scobitoare. Sau şi mai bine (pentru că inerţia socială aşa funcţionează), să nu mai aibă nimeni nici un leu în buzunar sau în conturi, să nu mai funcţioneze nici măcar serviciile de urgenţă sau cele de bază ale Statului, să nu mai fie bani nici de cărat mortul la groapă sau de operat răniţii şi bolnavii, iar cei care acum îşi pierd timpul cu declaraţii belicoase despre autonomie să nu mai vrea nici un centimetru pătrat dintr-o ţară lipsită de viitor şi resurse. Să nu mai fie bani nici de internet, nici de curent… Să stăm toţi pe întuneric, în tăcere în fund şi să aşteptăm. Ar fi o experienţă inedită să fim prima ţară din lume care falimentează cu adevărat. Dar astea sunt deja poveşti, pentru că ne vom redresa în câţiva ani, iar unul din avantajele globalizării e că nu e lăsat nimeni să moară la nivel macro. Şi probabil aşa cum în anii ’90 vorbeam despre bulgarizare ca fenomen economic negativ (şi acum ăştia sunt cu vreo 10 ani avans faţă de noi la nişte chestii), iar în 2010 de grecizare, probabil alţii vor vorbi într-o zi de românizare.
Dar deocamdată stăm bine. Încă e călduţ şi bine.
La Vodafone abia dacă consumam 50MB pe mobil în 2 săptămâni. Orange îmi zice că am consumat cantitatea asta de date în 2 zile, în condiţiile în care n-am folosit decât navigare, mail şi mess, toate prin Opera Mini.
Şi apropo de asta: mi se pare mie sau Vodafone a redus pachetul de date pe mobil de la 500 la 200MB? Întreb pentru că telefonul meu cu Symbian a decedat accidental după 2 ani jumate de utilizare, iar jaful de Nokia ce-l am acum pe Vodafone nu recunoaşte conexiunea Live, aşa că nu am cum verifica.
Update: posibilă explicaţie studiind problema – pachetul a fost activat la o săptămână de la începerea lunii de facturare. Rezultă tăierea a circa 25% din pachetul de 200MB, deci acei 50MB dispăruţi.
