Am ajuns iar mai devreme cu juma de oră la job, şi ce-mi văzură ochii?
Contractele colegilor obedienţi au fost refăcute şi s-a şters ziua de sâmbătă din ele. Deci oficial, pentru orice control, ei lucrează de luni până vineri. Neoficial vor băga sâmbete la greu. Deasemenea le-a scăzut pe contract concediul de odihnă cu 1 zi, de la 22 la 21 de zile. Salariul le-a rămas acelaşi, 720 lei brut, fără spor de vechime.
Colegul băcăuan care lucrează la noi de 2 ani la negru a căpătat un contract nou-nouţ. Oficial începe cu data de 10.12.2009, iar postul pe care va fi încadrat e lăsat necompletat. O să muncească de nici el nu o să mai ştie ce calificare are.
Cei de la Lotus Contabilitate au început să-şi dea seama că e groasă situaţia. Aşa că i-au pasat o foaie cu actele necesare pentru carnetele de muncă, inclusiv declaraţia privind existenţa cărţii de muncă. Fişa postului încă lipseşte, şi chiar de ar fi în afară de mine nu îndrăzneşte unu să sufle în faţa lui Filipescu.
I-a intrat morcovu-n cur lui Radu Filipescu. Ce tare-n gură era el, că nu are frică de nimic şi nu a făcut nimic greşit, dar acum se vede cum tremură chiloţii pe el. >:)
Later edit: mă anunţă colegul băcăuan că i-a zis Filipescu să mă anunţe să modific comunicarea de concediere. Că cică nu se mai desfiinţează firma, ci doar postul. I-am zis că nu mai semnez nimic şi că nu e problema mea. Cine ştie în ce rahat o fi băgat, ce datorii o avea de nu poate închide acum firma…
Dacă în clipa în care l-am anunţat că vreau condiţii civilizate de lucru Radu Filipescu ar fi zis “Da băi, hai să ne gândim cum să facem” şi îşi recunoştea spăşit păcatele, plecam în treaba mea la fel ca alţii care l-au părăsit din timp şi nu-mi mai băteam capul cu el. Însă el a jucat la intimidare. Nimeni până acum dintre cei care au lucrat în firmă nu a pus problema atât de direct şi nu s-a mai simţit ameninţat de nici unul. Acţiunile lui din ultimul timp mă fac să cred că Radu Filipescu este speriat, dar mai ales disperat. Vă puteţi imagina ce e în mintea lui şi în ce căcat s-a băgat Radu Filipescu singur dacă un singur angajat a reuşit să-l facă să reacţioneze aşa? Este foarte posibil să se teamă de chestii mai grozave decât cele la care m-am gândit eu. Cine ştie ce alte măgării a făcut de care nu ştiu eu, şi care se teme să nu fie descoperite…
Dacă Radu Filipescu recunoştea de la început “Da bă, am făcut bani pe spatele vostru, al statului, al furnizorilor şi al clienţilor, am încercat şi eu o şmecherie”, îl lăsam în pace. Dar ce m-a făcut să-mi pierd orice fărâmă de respect pentru Radu Filipescu este faptul că a încercat să mă ia drept prost, să mă intimideze şi să mă mintă. Ultima lui minciună: “Orele suplimentare sunt obligatorii de când te-ai angajat acum 11 ani, dar eu deabia azi am vorbit despre asta la contabilitate”? Băi, mă leşi? Cât de idiot mă crezi încât să nu sesizez fractura logică? Şi ce lege obligă la ore suplimentare, mai ales în preaviz?
Am avut a 2-a rundă de show cu el, de data asta prin telefon. Încearcă să mă convingă să fac ore suplimentare. I-am spus foarte frumos că nu poate să mă oblige. Radu Filipescu ăsta e senil, vă jur, sau mimează nebunia (iar dacă e nebun legea nu-i dă voie să aibă firmă)! Râde! Eu îi zic că dacă mai încearcă o dată să mă ia de prost şi să mă mintă îl chem în instanţă şi o să-l fac de căcat oriunde şi prin orice mijloace, el râde batjocoritor: “Ce ambiţii mari ai, băi deşteptule!” Lasă…nu mor caii când vor câinii şi Ionuţ Iosub când vrea Radu Filipescu.
Am sesizat o schimbare de tactică, ce îmi dovedeşte iar că Radu Filipescu e speriat şi disperat. Dacă în urmă cu 2 săptămâni mă trăgea într-o parte să nu audă ceilalţi colegi ce minte, acum mă atacă direct, ca să-i umilească şi pe ceilalţi şi să le închidă gura. Mizează pe faptul că deja doi dintre ei şi-au mărturisit deschis supunerea şi au renunţat la alte pretenţii, altul e prea beţiv şi puturos ca să plece în altă parte, altul lucrează la negru şi nu vrea mai mult, iar ultimul (deşi apreciez la el curiozitatea şi dorinţa de a învăţa şi a-şi depăşi condiţia) nu are curaj să facă pasul decisiv. Eu nu pot să-i oblig la nimic, ITM-ul şi Poliţia Economică însă au mai multă putere de convingere decât mine.
Revin cu calculele, pentru că e important. Mai exact, cât plăteşte angajatorul impozit în procente la bugetul de stat pentru salarii? Cât la sută din salariu se duce la C.A.S., cât la şomaj, cât la…
Mai jos o simulare făcută de cineva în SAGA pentru două salarii: un calcul de impozite pentru salariul minim brut de calificaţi şi studii medii de 720 lei, şi unul pentru actualul meu salariu de 1500 lei net dacă mi s-ar fi trecut tot salariul pe cartea de muncă.
Contribuţiile salariatului la bugetul de stat reprezintă diferenţa dintre salariul brut (pe cartea de muncă) şi cel net (în mână). Contribuţiile societăţii comerciale reprezintă restul taxelor şi impozitelor datorate statului de către angajator.
Ce nu am înţeles niciodată e de ce statul impozitează de două ori nişte chestii. Ştiu, aşa se face bugetul de stat, dar falimentul statului ca manager generic vine din alte motive, nu pentru că nu ar lua de 2 ori contribuţia la asigurările de sănătate sau mai ştiu eu ce.
Clic pe imagine pentru mărire.
O fi de râs… O fi de plâns… Le-o ridica careva statuie?
În altă ordine de idei, umblă vorba că de la 1 decembrie voi fi pus pe liber. Deşi am întrebat de câteva ori săptămâna trecută, Radu Filipescu a evitat să-mi spună de când închide firma. Am aflat azi de la un coleg care şi el “a fost convocat la lot” ca să semneze noile vechi condiţii.
Mulţi ne-am pus întrebarea asta de câte ori am fost “certaţi” că ne ridicăm cu pretenţii salariale pe cartea de muncă sau de câte ori ne-am gândit cât trebuie să plătim impozit dacă-i dăm workerului ăla nenorocit un salariu cu un leu mai mare.
În poza de mai jos (clic pe ea pentru mărire) aveţi celebra foaie ce ni s-a pus nouă în faţă săptămâna trecută ca să ni se demonstreze cum statul îi jecmăneşte pe angajatori (dar de ce alţii pot fi corecţi şi trec salariile corect pe cartea de muncă, asta-i o întrebare la care patroneii rromâni nu ştiu a răspunde). Am cerut şi părerea unei inspectoare pe resurse umane, care a repetat calculul pe un simulator de costuri la câteva valori. Diferenţele sunt de 0-20 de lei între valorile comunicate la noi la firmă şi cele de pe simulator, şi am înţeles că ar proveni din modul în care se calculează nişte costuri.
Aşadar, pentru un salariu brut pe cartea de muncă (coloana din stânga), angajatul mai primeşte net în mână ce e pe coloana din mijloc. Cu tot cu impozitele datorate statului, angajatorul trebuie să îşi calculeze bugetul de salarii conform coloanei din dreapta. Exemplu pe salariul minim pentru calificaţi (coeficientul de indexare de 1,2): salariatul are 720 lei brut pe cartea de muncă şi teoretic ia 544 lei în mână. Şeful lui cel ce se vaită de impozite în timp ce-şi mai cumpără o maşină scumpă cu banii jos (prost o fi cine l-o crede) va trebui să scoată din cont 927 lei, diferenţa de la salariul brut până aici reprezentând-o alte taxe datorate statului.
Să nu uit: sumele nu includ sporurile de vechime. După primii 3 ani munciţi legal pe plantaţie, negrişorul trebuie să primească un spor de 5% la salariul de bază. După 5 ani 10%, după 10 ani 15%, după 15 ani 20%, iar după 20 de ani de slugărit va trebui să primească un salariu brut cu 25% mai mare decât cel pe care a fost încadrat. Noi am descoperit acum că ni s-a dat ciuciu-n braţe, şi în aceeaşi situaţie se găsesc mulţi alţii angajaţi la firme de evazionişti.
