O cutie de salată de vinete cu maioneză transformată într-un pericol public, mai ales pe căldurile astea. De afară nu se vede nimic, dar când vrei să-i desfaci folia de protecţie – surpriză: sub ea se mai află o folie de protecţie, şi ambele sunt perforate. Scenariu plauzibil: de-a lungul lanţului de producţie sau distribuţie conţinutul a fost compromis accidental, iar un worker şi-a ascuns fapta lipind o etichetă peste. Alte scenarii includ politică de firmă de ascundere a rebuturilor sau contaminare voită a conţinutului (bioterorism).
A mulţumi sau a nu mulţumi, aceasta-i întrebarea.
Care ai consumat un centimetru de apă?
“Numita smintita”, sau din nou circul de la bloc.
Noul cofret (tablou/panou) electric pentru mediul rezidenţial Mini Pragma de la Schneider Electric.
Ca noutate sunt de remarcat 2 caracteristici:
- accentul pe partea de design, de integrare cu aspectul casei, cu zugrăveala şi aparatajul terminal; se adresează clienţilor finali ce au de dinainte stabilit cum doresc să arate locuinţa lor, şi nu se răzgândesc peste noapte; desigur mulţi români nu gândesc aşa;
- reperul luminos ce permite găsirea panoului electric pe întuneric dacă sare siguranţa – lumina de veghe rămâne aprinsă 15 minute, suficient ca beneficiarul să găsească panoul pe întuneric şi să ridice siguranţa automată; se bazează pe tehnologie cu condensator reîncărcabil şi e o alternativă la lămpile de urgenţă ce se puteau încorpora în panourile electrice.
Un video cam tras de păr de la Schneider, cu o muzică sinistră. Sunt curios cui se adresează, deoarece clientul final moare de plictiseală urmărind acest video, iar instalatorul nu vede imediat punctele forte ale produsului. Degeaba acest cofret are multe avantaje, atât pentru client dar mai ales pentru electricianul instalator, câtă vreme echipa de marketing nu scoate un material publicitar inovativ prin care să-i convingă să cumpere.
Un sistem de interfonie audio de nişă de la Dios-Eta, model prototip i-aş putea spune, ce permite nu doar apelul între utilizatori dar şi apelul în exterior printr-o linie dedicată a unui operator de telefonie fixă. “Creierul” a fost mutat din panoul exterior într-o centrală telefonică specială, ce foloseşte plăci modulare pentru interfonie, apel între utilizatori, apeluri în exterior. Panoul exterior a fost limitat la interfaţa cu utilizatorul. Se pot folosi mai multe panouri în aceeaşi instalaţie. Documentaţia este destul de stufoasă, dar şi greu de urmărit; trebuie să o citeşti de câteva ori ca să rămâi cu ceva în cap. Printre funcţiile simpatice este şi aceea de redirecţionare a apelurilor de la interfon către un număr de telefon din exterior. Cine o fi prost să creadă că nu eşti acasă, când tu răspunzi la interfonul blocului de pe telefonul mobil când eşti la un grătar în pădure?
Convorbirile telefonice cu exteriorul sunt limitate la o oră, iar cele către numere netaxabile la 18 ore (ei ştiu de ce). În documentaţie zice că sunt înregistrate nu ştiu câte zeci de convorbiri. La fel ca şi la alte modele de interfon cu intercomunicaţie călcâiul lui Ahile se dovedeşte a fi limita numărului de convorbiri simultane. Dacă vrei să suni alt abonat sau în afara clădirii, eşti pus în aşteptare până se eliberează linia. Un moft, dacă mă întrebaţi pe mine, mai ales că scopul unui sistem de interfonie nu este să fie un aparat electrocasnic multifuncţional, care prăjeşte pâinea şi face cafeaua în acelaşi dispozitiv. Cu atât mai mult cu cât apariţia ofertelor gen “telefonie de la RDS” cu mii de minute în reţea şi alte zeci în afară, şi cu abonamente la preţuri foarte mici, face inutilă investiţia într-un sistem de genul celui prezentat aici.
E genul de bărbat cocalar care atunci când vede un aparat de dat cu pumnul sau de gimnastică e musai să dea în el cu pumnul, să tragă de fiare (eventual cu o singură mână, ca în bancul cu ţiganul care plimba fierul de călcat pe p**ă), orice, numai să dovedească cuiva, poate propriului orgoliu, că poate, că e încă viril şi în putere, că poate doborî mamutul dintr-un singur pumn. Sau dacă vede o cameră video de la TV se bagă în cadru, urlă, scoate alcoolul la înaintare… Grobian e puţin spus, să le spunem “porci” ar însemna să jignim nişte animale inteligente, poate lipsă de prezervativ… Şi sunt mulţi aşa. Cu educaţie precară (cel mult liceul), din părinţi muncitori în fabrică care au fost absenţi în educaţia odraslelor, cu anturaj neproductiv, eventual cu joburi ce vor contribui la frustrările vârstei a doua…
Trecem peste faptul că închişi un an jumate în containerul rusesc or să cam ducă lipsă, mai ales ăla de-şi pupă cu foc nevasta, şi să ne întrebăm în cât timp se vor lua la ceartă. Că ăla îşi lasă eprubetele împrăştiate, că ăla sforăie, că ăluilalt îi miros picioarele, că altul stă prea mult la videochat cu familia… Or fi ei profesionişti, dar fiecare are un punct în care cedează psihic atunci când e închis împreună cu alţii pe termen lung în spaţii claustrofobice.
