Actuala situaţie economică este încă parfum. Atâta vreme cât vom avea bani să fumăm de mai mulţi bani pe lună decât costă întreţinerea la care am rămas restanţi, atâta timp cât vom avea bani să stăm zilnic cu berea în mână la colţul blocului cu gaşca, atâta timp cât ne vom permite să mergem cu maşina personală la muncă pentru că avem nu’ş ce fobie şi nu putem să mergem ca ceilalţi cu tramvaiul, atâta timp cât vor exista locuri de muncă oferite prin oficiile de şomaj şi neocupate pentru că deşi ne ghiorţăie maţele de foame nu ne complacem în câteva luni de muncă plătită mai prost deşi asta ne-ar mai aduce o pâine în casă o vreme, atâta timp cât stăm cu ochii beliţi la OTV în loc să ne ţinem de lucruri serioase, atâta timp cât refuzi pe praful ăsta oferte mai bune de preţ şi preferi să plăteşti în continuare mult, atâta timp cât oamenii încă răscolesc furibund magazinele, atâta timp cât mitingurile împotriva măsurilor de austeritate sunt făcute că aşa a zis liderul de sindicat înregimentat politic, atâta timp cât alegătorii nu au înţeles nimic din experienţa “strânsului curelei” de la guvernările precedente şi încă turbează dacă le contrazici simpatiile politice, e încă bine. Românilor nu le-a ajuns încă cuţitul la os, iar situaţia actuală e încă favorabilă.
Mai deunăzi Cristi Banu zicea:
Şi a avut dreptate. Dictonul “dacă nu-i poţi convinge, ameţeşte-i” funcţionează ireproşabil. Ştergându-se la bot de sângele încă proaspăt al hoitului bugetarului, workerul de la privat nu a sesizat când Statul i-a naţionalizat pensia privată. Şi nici când i-a luat bonurile cadou/de masă, drepturile de autor sau au ameţit pensiile de stat. Şi probabil nici nu va sesiza creşterea TVA-ului sau măsurile ce vor urma. E drept că ne încadrăm în nivelul UE, dar pe locurile de top. Şi nu cred că România se poate compara cu ţările nordice, ca să se justifice nivelul ăsta. Şi apoi, de ce naiba 24 şi nu 25%? Măcar să fie suma rotundă, să nu ne mai încurcăm la calcule.
Personal nu pierd mare lucru deocamdată cu creşterea asta a TVA-ului. Am doar câteva contracte pe termen lung, cu preţul garantat pe următorii 2 ani, iar sumele rulate lunar prin acestea sunt mici. Voi corecta din mers viitoarele preţuri, contracte şi condiţii, astfel încât să mă protejez de mizerii d-astea şi de clienţii care se câcâie luni de zile până să se hotărască pe o ofertă unde le-ar fi trebuit 10 minute să se decidă. Dar ce te faci frate cu cei care rulează afaceri de miliarde, unde o decizie d-asta luată peste noapte, cum i se scoală p**a lu’ Boc, le poate frânge gâtul la cei care nu şi-au luat măsuri de siguranţă? Să te ţii acum creşteri de preţuri, mai ales la cei care deja aveau preţurile îngheţate de un an de zile, şi care vor fi nevoiţi să le crească dacă vor să mai stea pe linia de plutire. Sau actualizări de preţuri la stocuri cu zeci şi sute de mii de produse, mai ales dacă ai un soft de gestiune prost ţinut pe un server din Europa Centrală şi o conexiune internet pe extern de rahat.
Eu tare aş vrea să văd România într-un căcat de genul celor în care te duci cu sacul de bani ca să cumperi o scobitoare. Sau şi mai bine (pentru că inerţia socială aşa funcţionează), să nu mai aibă nimeni nici un leu în buzunar sau în conturi, să nu mai funcţioneze nici măcar serviciile de urgenţă sau cele de bază ale Statului, să nu mai fie bani nici de cărat mortul la groapă sau de operat răniţii şi bolnavii, iar cei care acum îşi pierd timpul cu declaraţii belicoase despre autonomie să nu mai vrea nici un centimetru pătrat dintr-o ţară lipsită de viitor şi resurse. Să nu mai fie bani nici de internet, nici de curent… Să stăm toţi pe întuneric, în tăcere în fund şi să aşteptăm. Ar fi o experienţă inedită să fim prima ţară din lume care falimentează cu adevărat. Dar astea sunt deja poveşti, pentru că ne vom redresa în câţiva ani, iar unul din avantajele globalizării e că nu e lăsat nimeni să moară la nivel macro. Şi probabil aşa cum în anii ’90 vorbeam despre bulgarizare ca fenomen economic negativ (şi acum ăştia sunt cu vreo 10 ani avans faţă de noi la nişte chestii), iar în 2010 de grecizare, probabil alţii vor vorbi într-o zi de românizare.
Dar deocamdată stăm bine. Încă e călduţ şi bine.
Iulie 2009. Maimuţa stă la balcon.
Iunie 2010. Maimuţa este tot acolo. Oamenii şi-au izolat balconul, maimuţa însă a rămas pe baricade.
…ce ţi se pot întîmpla pe teren e să ai nevoie la WC.
Se ştie că toaletele ecologice sunt orice, numai ecologice nu. Ţi-e şi frică să te duci să le foloseşti, cel mult ca bărbat să te duci să te pişi. Pe vremuri era nasol, nu aveai unde să te duci în oraşul ăsta, iar la cele cu plată se obişnuiseră românii să picteze cu fecale pe pereţi. În plus ţi se dădea un pătrăţel de hârtie igienică să te ştergi cu el (apropo de asta: aveam un coleg de care făceam mişto că nu folosea decât un pătrăţel de hârtie igienică când mergea la toaletă…şi noi nu ştiam cum de reuşea performanţa…probabil nici dacă l-am fi folosit pe toate părţile nu reuşeam să ne ştergem cum trebuie). La Timişoara în gară te pişai la jgheab, ca vita, după ce plăteai la doi aurolaci angajaţi pe post de bătăuşi la WC-ul gării.
Când s-au dezvoltat centrele comerciale în Bucureşti a fost mai bine. Condiţii mai civilizate, hârtie igienică la discreţie, apă şi săpun. După un timp şi alţii au început să mişte ceva. S-au reamenajat toaletele din pasajul de la Universitate, iar Metrorex a deschis unele în pasajul dintre magistralele de metrou de la Piaţa Victoriei.
Din cauza unui sandwich dubios am avut nevoie ieri de o toaletă. De unde eram am luat troleibuzul o staţie până la Universitate. Din 6 toalete una era închisă, alta înfundată, două fără hârtie şi încă două cu unii mai căcăcioşi ca mine. Madamele de la curăţenie bântuiau ca fantomele dintr-o cameră în alta, ca nişte brave femei de serviciu angajate la stat. M-am enervat şi m-am suit în metrou încă 2 staţii, până la Victoriei. Nema hârtie. O întreb pe tanti de la curăţenie, zice că nu dă decât celor care cer. Apoi îmi dă echivalentul a câteva pătrăţele. “Numai atât?”, întreb. “Păi ce, mai vreţi?”, se arată mirată. Nu doamnă, o să dau cu degetul apoi o să-l bag în gură ca să-l curăţ. Ce aia mă-sii, nu e la mintea cocoşului? Apoi detergent lipsă. Toate dozatoarele fuseseră scoase. Explicaţia: se fură hârtie, se fură detergent, etc. Şi aici ajungem la altă întrebare: de ce naiba nu există camere video în zona chiuvetelor în toalete? Violarea intimităţii nu este, că nimeni nu-şi face nevoile în chiuvetă sau pe uscătorul de mâini.
Bonus: toalete publice în parcarea Cora Lujerului. Managerii magazinului au decis că o chiuvetă cu săpun lichid şi prosoape de hârtie ar fi în folosul celor ce folosesc terasa din apropiere.
La Vodafone abia dacă consumam 50MB pe mobil în 2 săptămâni. Orange îmi zice că am consumat cantitatea asta de date în 2 zile, în condiţiile în care n-am folosit decât navigare, mail şi mess, toate prin Opera Mini.
Şi apropo de asta: mi se pare mie sau Vodafone a redus pachetul de date pe mobil de la 500 la 200MB? Întreb pentru că telefonul meu cu Symbian a decedat accidental după 2 ani jumate de utilizare, iar jaful de Nokia ce-l am acum pe Vodafone nu recunoaşte conexiunea Live, aşa că nu am cum verifica.
Update: posibilă explicaţie studiind problema – pachetul a fost activat la o săptămână de la începerea lunii de facturare. Rezultă tăierea a circa 25% din pachetul de 200MB, deci acei 50MB dispăruţi.
Cel mai prost manager din ţara asta, şi anume Statul Român prin reprezentanţii săi, face apel la populaţie să doneze bani pentru bugetul de criză. Şi nu doar că oferă românului de rând oportunitatea unică în viaţă de a cumpăra din banii lui un jeep pentru odrasla vreunui demnitar sau masa la un restaurant de fiţe când se semnează un contract de utilitate publică cu firmele camarilei, dar i se promite că-şi va vedea lunar numele afişat pe net, întocmai ca la ctitorii de biserici. Eu m-am uitat, am căutat lista cu pricina, nu am găsit-o. Să însemne oare că nu s-a găsit nici un fraier care să doneze bani pentru băieţii veseli?
