Dintr-o greşeală de calcul mi-am băgat toţi banii pe card. Şi m-am trezit azi cu 3,8 lei în buzunar, şi un card de plastic. Mi-am zis că s-o găsi vreun magazin în drumul meu prin Bucureşti să accepte carduri, să am ce mânca şi bea.
Primul magazin: “Nu puteţi plăti cu cardul decât dacă cumpăraţi de minim 150 de mii (lei vechi)”. Al doilea magazin, un non-stop mare şi cu vechime de peste 6 ani în cartier: “Nu acceptăm carduri”. Benzinărie no-name, partener al nu ştiu cărei companii petroliere: casiera îmi zice că acceptă plata cu cardul, îi pun pe tejghea mărfurile (apă, suc, cronţonele), se apucă să le calculeze pe un calculator de buzunar deşi avea scaner şi casă de marcat (vânzări la negru?), apoi îmi zice “Îmi pare rău, la magazin nu acceptăm carduri, numai la carburant”. Asta vroia să fure statul pe cârca mea? I le-am lăsat acolo şi am plecat.
În timpul ăsta la ţară, într-un sat din Bistriţa unde nu există ATM iar singurul loc de unde poţi scoate bani e POS-ul de la oficiul CEC, la un magazin de familie casa de marcat era dotată cu scaner şi POS. A fost un şoc social pentru noi.
Lasă un comentariu pertinent şi de bun-simţ