Ionuţ Iosub

Lumea nu vrea să facă treabă. Punct. Ajungi de le dai câte un superpreţ şi nişte supercondiţii, ce nu găsesc altundeva, şi atâta se strâng din fund pe urmă, de zici că le-ai cerut să-şi dea viaţa pentru guvern.

Am ajuns să fiu nesimţit. Mai ales când văd că unii mă consideră tâmpit. “Păi să vedeţi domnu’ Ionuţ că nu am mai avut tuş în imprimantă şi nu am putut citi contractul ce mi l-aţi trimis de 2 ori pe mail (că prima dată nu văzuse că scria mare “contract”).” Nu-i nimic, dacă timp de 2 săptămâni nu ai avut cum să citeşti pe monitor din cauza imprimantei, stai că-ţi aduc eu contractul tipărit. “Ah, îmi pare rău domnu’ Ionuţ, nu-mi citesc mailurile zilnic (deşi trecuseră şi la ăsta vreo 2 săptămâni), dar oricum nu aveam credit să vă sun (deşi avea 4 modalităţi de contact la îndemână). Dar vă sun eu înapoi mâine, promit!” Altul: “Ah, dar veniţi doi? Păi eu nu vorbesc decât cu executantul, nu vreau să veniţi doi!” Dar pe dvs. vă interesează să meargă treaba şi să vă fie făcută lucrarea repede şi bine sau să-mi ţineţi mie resursele umane? Am ajuns să fac nişte promoţii, ceva ce nu cred că vreo firmă cu oameni întregi la cap ar face asemenea reduceri. “Ah, păi să vedem, păi vă mai sunăm noi…” Domne, e promoţie scurtă, v-aţi ferit de mine câteva luni, dacă vreţi să aveţi preţuri şi condiţii mai bune decât ce aveţi acum trebuie să vă hotărâţi odată. Mai ales pe praful ăsta, când vă plângeţi că n-aveţi bani, nu vreţi să plătiţi la jumătate? “Ba da, dar…” Sau “Nu am timp să vă ascult, sunt obosită şi în plus nu mă interesează, dar convingeţi-mă!” Cum? Du-te, culcă-te o oră, şi stăm de vorbă când ai mintea limpede şi-ţi stă capul la treabă. Şi când te interesează cu adevărat.

Fac pariu că dacă era promoţie la bere sau cremwurşti se aruncau cu capul înainte. Sunt probabil singura firmă de profil din Bucureşti care a încercat implementarea unui program de recompensare multianuală a clienţilor. M-ai ajutat când eram mic, când eram la început? Acum am mai crescut, am forţă financiară, ia şi tu un minim 5% reducere la factură drept mulţumire. Nu a mers, deşi le-am explicat că sunt deja obişnuiţi cu sistemul de la operatorul lor de telefonie mobilă, care le dă minute şi puncte la fidelizare. Şi celor care au părut speriaţi de preţul mare le-am arătat cum el de fapt este foarte mic luat ca rată sau comparativ cu alte echipamente similare. Le-am demonstrat că uneori preţul unui echipament împărţit la numărul celor ce contribuie la plata lui e chiar mai puţin decât o sticlă de Cola, sau după caz un bax de bere. Am ajuns să mă deplasez, să acord asistenţă tehnică gratuită, să fiu serviabil cu oameni care nu merită, totul ca să îi stimulez să se mişte. Le-am pus afişe în care le explicam ca la proşti şi m-am trezit că mă sună să îmi reclame ceea ce eu deja le explicasem. Doar că avusesem grijă să-mi notez problemele existente, şi când a văzut că îi demontez fiecare argument a lăsat-o mai moale. Sau chestii de genul “vai, săracu’ Filipescu…lasă că vezi tu când o să mai creşti ce o să te fure angajaţii” (?!). Sau când mi s-a cerut să scriu în contract ce curs va avea euro peste 2 ani. Păi ce sunt eu, analist economic? Nu ştie guvernul, eu de unde să ştiu? Pune mâna pe un calculator şi socoteşte singur.

Toată lumea crede că în perioada asta preţurile nu pot să se ducă decât în jos. Bineînţeles că nimeni nu-şi pune problema că preţul la utilităţi sau alimente nu scade, şi se pare că pe ăia de invocă “criza” când încearcă presiuni asupra firmelor mici nu îi deranjează că firmele mari le arată semnul păcii. Un fel de “ia mai du-te dracu’ băi consumatorule cu criza ta…vrei să bei apă, plăteşte…vrei curent, plăteşte…vrei gaze, plăteşte…”. Unii furnizori au îngheţat preţurile din 2009 până acum, dar deja dau semne că or să le mărească din nou, iar unii au făcut-o deja. Iar când furnizorul îţi creşte preţurile, le creşti şi tu, că doar nu o să mori de foame din cauza fiţelor clienţilor.

Aşa că nu mai cred în argumentul că “nu sunt bani”. Bani sunt. Dar comoditatea, lenea, dezinteresul sunt mult mai puternice.

PS: Şi apropo de Filipescu… Cică îi arde la bani pe foştii colegi mai ceva ca pe vremea mea, pe motiv că “e criză şi trebuie să ajutaţi firma”. Băi, să-mi dau un ciocan în cap, managerul trebuie să se ocupe de ridicat firma la cer, sau Dorel?