Ionuţ Iosub

Cum am mai zis şi cu altă ocazie Electra Iaşi dă rateuri la controlul de calitate (chiar azi am reparat o sursă de alimentare nou-nouţă, venită din fabrică cu cablajul rupt…probabil a 5-a sau a 6-a problemă cu echipamentele lor în ultimul an). Am avut neplăcuta surpriză zilele trecute să constat defectarea modulului de citire a cartelei RFID la un panou de interfon montat acum 2 luni în suburbii. Cum urma să revin pentru montarea unui sistem la o scară alăturată, i-am comunicat persoanei de contact că există 2 soluţii:
- prima, cea stabilită în lege: iau panoul, îl trimit la Iaşi, şi 2-3 săptămâni până se întoarce de la ei nu vor putea folosi interfonul;
- a doua, de compromis, cea mai convenabilă lor: vin cu un panou nou, încerc transferarea memoriei de cartele pe el, şi îl las în funcţiune până se întoarce panoul defect de la Iaşi.

OK zice clientul, OK zic şi locatarii adunaţi la bere şi plimbat copiii, mergem pe varianta a doua. Da, dar azi e miercuri, duminică pot să ajung. E OK, zic locatarii. Deci ei erau de acord că problema nu se va rezolva în 72 de ore prevăzute în contract dar, conform a ceea ce era stipulat la acel paragraf, eu găseam o soluţie prin care să minimizez impactul negativ al defectului asupra confortului lor. Chestia asta nu este interzisă de lege, şi e o soluţie avantajoasă pentru client. Închipuiţi-vă de exemplu că vă duceţi cu maşina în service, şi vi se dă maşină de schimb, sau că mergeţi cu LCD-ul de 102cm, şi vă dă altul până vine de la reparat. Nu întotdeauna poţi asigura un echipament compatibil de schimb pe perioada reparaţiei ca să fie clientul mulţumit, mai ales în cazul echipamentelor scumpe sau greu vandabile pe care le poţi considera pierdere dacă faci cum am făcut eu acum, dar acum s-a putut.

Bun… Acum ajungem la partea de comunicare. De care nu se ştie cine trebuia să se ocupe, că nu am discutat nimic, şi nu mi-a trecut prin minte să discut. Am presupus, eu cu mintea mea de worker, că dacă le spun celor care răspund de imobil, vor comunica şi ei mai departe. Nimic mai fals! S-a dus fiecare în treaba lui, şi cine nu a fost prezent la discuţie să se descurce. Aşa se face că a 2-a zi am început să dau explicaţii la telefon celor care mă sunau pentru că nu ştiau de înţelegere. Iar acum, la 2:30 dimineaţa, mă sună un individ să mă întrebe cu ce intră el în bloc. Cu cheia, că d-aia e soluţie redundantă. Dar eu nu am cheie, ce mă fac? Sunaţi la un vecin. Doar n-o vrea să merg 10km până acolo la ora asta să-i sparg geamul ca să poată intra. Sau, dacă nu vor să-şi ia cheie/cartelă, să scoată banul şi le montez cititor de amprentă, că mâna sigur nu au cum s-o uite acasă.

O discuţie asemănătoare am avut la un bloc din apropiere: aţi anunţat locatarii să stea acasă că montez interfon? Nu… trebuia? Păi trebuia, că unii nici nu ştiau ce se întâmplă.

Asta mă face să mă gândesc la 2 moduri de abordare a problematicii pe viitor:
- când e câte o chestie de comunicare e bine să fac eu primul pas, pentru că nu mă pot baza pe alţii;
- să nu uit să-mi închid telefoanele noaptea.