Ionuţ Iosub

Cum ar fi dacă şi în România ar fi cum vedem în filmele şi documentarele americane cu mediul urban, să nu te poţi muta în blocul dorit dacă asociaţia de proprietari are o politică de toleranţă zero faţă de animalele de companie? Păi să vedeţi madam administrator, pisica mea nu se pişă decât la litieră şi nu face zgomot… Ne pare rău, dosarul dvs, ca pet owner, nu prezintă încredere, nu suntem de acord să vă avem vecin la noi în bloc. Vreţi animal de companie, vă mutaţi în suburbii la casă, nu la bloc. Şi ar fi interesant de purtat o discuţie odată despre lipsurile afectiv-emoţionale pe care unii şi le suplinesc colecţionând animale. De curiozitate, ce simt oamenii ăştia cu (exemplu văzut la ştiri într-un bloc din ţară) 5 câini? Se simt mai bine decât cu 4 şi mai nefericiţi decât cu 6? Cât de educat şi responsabil eşti ca să întreţii nu unul, ci 5 câini? Eu unul am intrat în câteva apartamente unde mirosul greu de animale te făcea să vomiţi încă de la uşă. De obicei câini, maidanezi sau de rasă, pentru că părul unui câine nu miroase numai a şampon. Nu ştiu cum dracu locuiau oamenii ăia acolo, probabil deveniseră imuni. Ca să nu mai reamintesc de porcii crescuţi pe bloc la Piaţa Iancului. Sau cum am văzut într-un documentar, 150 de pisici într-o casă, din care vreo 100 moarte, ambalate, etichetate şi păstrate în congelator.

*****

La un comentariu de-al meu pe un site, despre o experienţă personală, se trezeşte mai lunile trecute un nene să-mi lase 2 comentarii furibunde identice, unul pe site-ul respectiv, altul aici. Nu e adevărat ce zici, băi Ionuţ, ba chiar eşti un calomniator odios. Hopa henţ, dar tu de unde dracu ştii? Am mâncat amândoi din aceeaşi oală ca să-mi spui tu ce am trăit şi ce nu? E interesant cum, din câte am văzut eu până acum în toţi aceşti ani de când studiez fenomenul, exact cei care ţipă cel mai tare pentru dreptul la opinie sunt şi cei mai aprigi cenzori ai celor care nu sunt de acord cu ei. Şi de obicei sunt ori foşti dizidenţi anticomunişti (care culmea, folosesc cam aceleaşi metode cu foştii lor “duşmani”), ori tineri care nu au apucat vremurile trecute şi cred că acum au voie să facă orice pentru că au apucat direct porţia de libertate. Eu pe toţi ăştia i-aş trimite în exil în Coreea de Nord, să stea ăia cu băţul pe ei. Când învăţaţi să preţuiţi ce aveţi acum, vă puteţi întoarce. Până atunci însă, nu sunteţi de nici un folos societăţii. Noroc că peste 50 de ani nu vor mai fi în viaţă şi nu vor mai supăra pe nimeni. Aşa mă bucură când mă gândesc că nici măcar idioţii nu trăiesc mai mult de câteva zeci de ani, chit că în timpul vieţii se străduiesc din răsputeri să modeleze lumea după viziunea lor bolnavă…

*****

Cel mai sigur mod de a ajunge preşedinte în vreo ţară, atunci când chiar vrei să faci treabă, nu ca labagii ăştia, este lovitura de stat. O operaţiune militară, fulger, şi destul de violentă încât să inspire şoc şi teamă nu doar în rândul foştilor guvernanţi, ci şi în populaţia recalcitrantă. Nu-ţi convine regimul meu? Graniţele sunt deschise, eşti liber să pleci. Să văd eu câţi vor comenta în interiorul graniţelor măsurile luate de noua conducere. Adică eu vin la putere în cel mai nedemocratic şi abject mod, şi voi îmi vorbiţi de democraţie şi etică? Sunteţi tare comici, când aveţi spectacole? Şi după ce i-ai pus cu botul pe labe pe toţi, poţi să te apuci de treabă. Modifici legislaţia pe care alţii nu au avut nici un interes s-o modifice, construieşti infrastructură şi utilităţi fără şpăgi sau contracte dubioase, îi ignori pe cei care cred că au ceva de spus doar pentru că ăsta e singurul mod în care se simt utili în viaţă, etc. Ai mână liberă să grăbeşti chestii care altfel s-ar fi rezolvat în zeci de ani, poate chiar mai mult de 100 de ani. Desigur, nici un plan nu este perfect, şi pe cât este această metodă reprobabilă de eficientă, pe atât va avea un punct slab: factorul uman. Pentru că întotdeauna vor exista unii coruptibili sau care nu-şi fac treaba în sistem, chiar din rândul celor ce se bat cu cărămida-n piept că ei nu sunt aşa. E imposibil să strângi câteva sute de mii de fanatici care-ţi împărtăşesc fără rezerve punctul de vedere.