Ionuţ Iosub

Ştim cu toţii cum “la stat” sunt angajările făcute în special pe criterii precum cine cară mai multe trăistuţe, cine amanta cui e sau care are limba mai lungă de lins în cur. În sectorul privat lucrurile stau cam la fel. Îmi povestea azi cineva cum s-a dus la “interviu” la WizzAir. Interviu de 30 de secunde, fără întrebări, dar unde cică deja unii ştiau că sunt angajaţi. Prilej de a-mi reaminti o întâmplare trăită de mine când am vrut să mă angajez la fostul Metro Otopeni prin 1999.

Job în echipa de întreţinere tehnică. Mă duc la primul interviu, cu şeful de echipă. (câţiva ani mai târziu individul şi-a dat demisia, că nu mai suporta stresul) Tipul cordial, deschis, îi place de mine, îmi zice că salariul e 2 milioane, dar că mai trebuie să-şi dea OK-ul şi directoarea magazinului. Vine madama într-un târziu. Acră, scârboasă, pufnea şi trântea. Salariul e 1,7 milioane, vă chemăm noi când e.

Câteva zile mai târziu mă sună de la personal: mai trebuie să veniţi la un interviu cu şeful pazei. WTF, ce treabă am eu cu paza? În fine, mă duc la dracu în praznic, unde era magazinul atunci, şi după ce aştept un timp, apare şi şeful pazei. Paza era asigurată de cârnaţii ăia prăjiţi de la Cobra Security/UTI care, cu mici excepţii la nivel de indivizi, s-au comportat mizerabil şi ulterior (le-am făcut odată reclamaţie la Carrefour pentru abuz în serviciu, şi o şefuţă mi-a răspuns “Ştim domne, mereu ni se plâng clienţii de cum sunt trataţi de Cobra, dar ce putem să le facem, că nu sunt angajaţii noştrii…”). Şi vine dubiosul ăla de era bodyguard-şef şi începe să-şi ceară scuze cum că el nu a fost prezent când s-a ţinut interviul, şi că de fapt pe el trebuiau să-l întrebe. Ne-am dat dracu, era şeful pazei de la altă firmă mai tare ca directoarea magazinului! Şi dialogul ce a urmat a fost cam aşa:
El: – Nu aţi fost admis pentru post.
Eu: – OK. (şi în gândul meu: “La ce dracu m-aţi mai chemat până aici?”)
- Aţi fost văzut acum un an de zile încercând să furaţi un tricou.
- (moment de stupoare) Nu e adevărat.
- Ba da, aţi fost filmat.
- Şi dacă am fost văzut şi filmat, de ce nu m-a reţinut nimeni atunci?
- Când aţi observat că sunteţi văzut aţi pus tricoul la loc.
- Domne, nu vreau să mă cert, dar nu aveţi cum dovedi asta nici dacă ar fi adevărat.
- Ba da, putem dovedi. (zice individul vizibil iritat în timp ce mă conducea spre ieşire)

Pe drum mă gândeam că a fost un test. Să vadă care se simte cu musca pe căciulă şi intră în panică. Că ăştia de se ocupă cu paza au de obicei fantezii sexuale cu psihologii de genul ăsta. Dar pe urmă când am pus cap la cap reacţiile tuturor, m-am lămurit: directoarea şi cu şeful pazei deja aveau asigurat postul pentru cineva, le mai trebuia doar o acoperire oficială.