Unii clienţi sunt idioţi. Am spus-o pe vremea când eram un simplu angajat. Au spus-o şi alţii, tot din postura de angajaţi pe la diverse firme, sub diferite forme. Patronul român tipic este laş: el ia banii clientului, iar angajatul, workerul, îşi ia palme de la amândoi, deseori fără vină. Clientul nu-şi varsă nervii pe patron, nici măcar pe workerul vinovat, ci pe primul angajat ieşit în cale. Pentru angajaţi este foarte uşor să afirme că unii clienţi sunt idioţi. Şi nu văd nici un motiv pentru care să le fie jenă. Pur şi simplu nu sunt plătiţi să înghită mizeriile la toţi tâmpiţii. Pentru că dacă stresul s-ar taxa şi în sectorul privat, probabil că totul ar costa de 2-3 ori mai mult.
Din postura de patron continui să susţin ceea ce afirmam când eram angajat: unii clienţi sunt idioţi. În special aceia care privesc relaţia de afaceri nu ca pe un parteneriat, ci ca pe o relaţie stăpân-sclav, în care ei trebuie musai să mânuie vârtos biciul pe spatele gol al firmelor. Fiecare dintre noi avem goange pe creier, dar unii au ditamai balaurul cu 7 capete. Le place să experimenteze continuu, să tatoneze terenul şi să vadă care este punctul la care cedezi nervos. Pentru ei noţiunea de piaţă liberă şi concurenţială nu există. Sunt incapabili să aleagă în linişte între “n” firme. Le place cearta, cerşetoria, milogeala, ţigăneala, unele dintre ele mascate sub scuza negocierii. Dar nu e nici o negociere când îmi dai telefon să-mi spui ce prost sunt eu, iar firma X ce bună e, deşi ştim amândoi că nu e adevărat. Unii patroni se complac în situaţia asta, sperând că-i pot lua banii clientului pe nervii workerului. Care worker îi înjură de mamă pe amândoi şi face, că deh, e la patron. Iar clientul e (relativ) mulţumit că l-a adus pe patron sau pe worker acolo unde vroia el.
Eu nu am de gând să-mi toc sănătatea pentru distracţia plebei. Dacă tot te porţi de la început ca şi cum sunt un worker ordinar cu care nu vrei să lucrezi, ce mă tot pui să-ţi aduc şi pe mama, şi pe tata? Ai cumva impresia că voi lăsa de la mine şi îţi voi munci pe gratis sau pe o sticlă de ţuică, cum fac alţii? La ce bun să-mi dai exemple cu alte firme, când tu tragi de mine să te impresionez? Vrei să-ţi dansez pe sârmă, ca un animal de circ? Să mă ridic pe labele din spate şi să mă gudur pentru os? Ia fă paşi şi du-te la ce firme îţi convin, că mă ţii din treabă, iar bunul-simţ mă împiedică să te trimit la origini. Cum spuneam, un client pierdut nu e întotdeauna o pierdere. Deseori stresul pe care-l eviţi e un câştig mult mai mare, şi-ţi permite să te concentrezi pe chestii serioase şi pe clienţi care merită, nu pe cheful de joacă şi miştouri al unora.
Lasă un comentariu pertinent şi de bun-simţ