Cât eram la Filipescu am învăţat că nu e bine să-i promit clientului ceva. De exemplu să nu-i spun “vă promit că se rezolvă” sau “vă promit că la ora cutare suntem la dvs”. Pentru că degeaba eşti tu loial firmei şi promiţi, şi încerci să faci, dacă cineva peste capul tău ia alte hotărâri. Deabia atunci îţi dai seama cât de mic eşti în firmă, şi cât valorează cuvântul tău pentru alţii. Ce puteai să mai zici pe urmă când clientul îţi bătea obrazul că nu te-ai ţinut de promisiune? “Vă rog să mă scuzaţi, dar şeful meu a hotărât cu totul altceva?” Şi totuşi a trebuit să apelez la scuzele astea chiar şi după ce am renunţat la promisiuni, pentru că instinctiv clienţii considerau că muncitorii poartă vina deciziilor luate de şeful lor.
Mi-am adus aminte de asta ascultând adineaori o domnişoară de la Reinvent Consulting rostind cuvintele magice:
- Vă promit eu că vă sună…
- Şi dacă nu mă sună, pot să vă consider neserioasă?
- …
- Aşa ziceam şi eu…
(comentariu de miercuri, 27 ianuarie 2010, ora 19:03 UTC)
Şi te-a sunat?
(comentariu de miercuri, 27 ianuarie 2010, ora 19:59 UTC)
Nu. A fost neserioasă.