Mulţi ne-am pus întrebarea asta de câte ori am fost “certaţi” că ne ridicăm cu pretenţii salariale pe cartea de muncă sau de câte ori ne-am gândit cât trebuie să plătim impozit dacă-i dăm workerului ăla nenorocit un salariu cu un leu mai mare.
În poza de mai jos (clic pe ea pentru mărire) aveţi celebra foaie ce ni s-a pus nouă în faţă săptămâna trecută ca să ni se demonstreze cum statul îi jecmăneşte pe angajatori (dar de ce alţii pot fi corecţi şi trec salariile corect pe cartea de muncă, asta-i o întrebare la care patroneii rromâni nu ştiu a răspunde). Am cerut şi părerea unei inspectoare pe resurse umane, care a repetat calculul pe un simulator de costuri la câteva valori. Diferenţele sunt de 0-20 de lei între valorile comunicate la noi la firmă şi cele de pe simulator, şi am înţeles că ar proveni din modul în care se calculează nişte costuri.
Aşadar, pentru un salariu brut pe cartea de muncă (coloana din stânga), angajatul mai primeşte net în mână ce e pe coloana din mijloc. Cu tot cu impozitele datorate statului, angajatorul trebuie să îşi calculeze bugetul de salarii conform coloanei din dreapta. Exemplu pe salariul minim pentru calificaţi (coeficientul de indexare de 1,2): salariatul are 720 lei brut pe cartea de muncă şi teoretic ia 544 lei în mână. Şeful lui cel ce se vaită de impozite în timp ce-şi mai cumpără o maşină scumpă cu banii jos (prost o fi cine l-o crede) va trebui să scoată din cont 927 lei, diferenţa de la salariul brut până aici reprezentând-o alte taxe datorate statului.
Să nu uit: sumele nu includ sporurile de vechime. După primii 3 ani munciţi legal pe plantaţie, negrişorul trebuie să primească un spor de 5% la salariul de bază. După 5 ani 10%, după 10 ani 15%, după 15 ani 20%, iar după 20 de ani de slugărit va trebui să primească un salariu brut cu 25% mai mare decât cel pe care a fost încadrat. Noi am descoperit acum că ni s-a dat ciuciu-n braţe, şi în aceeaşi situaţie se găsesc mulţi alţii angajaţi la firme de evazionişti.
(comentariu de marți, 24 noiembrie 2009, ora 16:14 UTC)
Am stabilit deja ca evaziunea fiscala isi are cauza, in acest gen de companii, doar in volumul relativ mic al intrarilor. Adica banii care intra in firma sunt suficienti pentru a fi unei singure persoane “bine” (relativ), ceilalti trebuie sa accepte un numar de compromisuri. De ce nu intra mai multi bani, sau de ce intra si bani pe factura impreuna cu bani negri? Structura antreprenoriala de tip one-man show predispune la plafonare – te adresezi unei anumite piete, nu poti ridica tarifele peste o anumita limita, economia in sine (legea cererii si a ofertei) te limiteaza la o anumita “valoare adaugata”, daca nu te duce capul sau nu ai chef sa investesti intr-un sens inovativ te plafonezi chiar mai jos. In acelasi timp din punctul de vedere al angajatului, “ochii vad, inima cere” si conflictul izbucneste….
(comentariu de marți, 24 noiembrie 2009, ora 16:52 UTC)
Ai spus-o şi tu…”ochii văd, inima cere”…a sunat de parcă workerii sunt nişte lupi flămânzi puşi numai pe înhăţat…
(comentariu de marți, 24 noiembrie 2009, ora 17:14 UTC)
Si corporatistii sunt lupi flamanzi pusi numai pe inhatat numai ca acolo halca de carne e ceva mai consistenta
(comentariu de marți, 24 noiembrie 2009, ora 17:41 UTC)
Da…pulpe de soia dezosate…
(comentariu de joi, 26 noiembrie 2009, ora 13:41 UTC)
adica cumva Dan promoveaza transeele sclavilor corporatisti ?
Faptu ca halca de carne corporatista e mai consistenta e ok
Dar e si mai plina de E-uri, e mai cancerigena si de multe ori se impute in jurul tau , neavand ce sa faci cu ea.
(comentariu de joi, 26 noiembrie 2009, ora 14:56 UTC)
Voi ar trebui să ştiţi mai bine, că sunteţi tovarăşi de suferinţă.
(comentariu de vineri, 27 noiembrie 2009, ora 20:18 UTC)
[...] cu calculele, pentru că e important. Mai exact, cât plăteşte angajatorul impozit în procente la bugetul de [...]