De ieri cică am intrat şi eu în rândul lumii: proprietarul mi-a schimbat geamurile vechi de 40 de ani cu altele PVC+termopan. Multă de muncă şi la drăciile astea, băi băiete… Au lucrat 3 workeri de la 8 dimineaţa până la 2 jumate după-amiaza. Vreo 2 ore le-a luat numai să scoată tocurile vechi. Nu multe…doar 3 bucăţi. Cu ocazia asta am făcut încă o dată cunoştinţă cu stilul de construire a clădirilor adoptat de doreii rromâni în anii ’60-’70.
Cum am avut geamuri duble, şi peretele a fost dublu. La exterior placă de beton, la interior BCA. Între ele găuri de băgai pumnul, cu păienjeni care-şi făcuseră cuibul în perete şi nişte chestii negre care n-am avut curajul să mă uit ce dracu erau. De la distanţă păreau şobolani mumificaţi şi înfăşuraţi în pânze de păianjen (am văzut destui la blowjobul ăsta al meu, de zici că-s de la emisiunea aia cu “Meserii murdare”). Imediat cum au terminat workerii de pus geamurile m-am grăbit să astup găurile cu spumă într-un mod foarte neprofesionist, adică din abundenţă.
O problemă la lucrările de amenajare este debarasarea resturilor, a deşeurilor de construcţii. După ce a fost plimbat de la un număr la altul, tipul care-l reprezintă pe proprietar a plecat la Urban, compania locală de salubritate, să închirieze un container. Un container de 4 metri cubi pentru moloz şi alte resturi costă 60 de euro, la un tarif de 15 euro metrul cub, pentru cei interesaţi. După nici 5 minute s-a întors cu un cuplu de ţigani găsiţi pe stradă care au luat şi sticlă, şi lemn, şi fier, şi BCA pentru numai 100 de lei. Cam puţin dacă mă întrebaţi pe mine, dar fiecare e liber să-şi stabilească nivelul la care îşi evaluează munca.
Despre workerii de la termopane: ca orice workeri. Au venit fără flex că nu le-a zis tipul care a măsurat că la bucătărie e tâmplărie de fier. Le-am dat eu flex şi discuri, şi în schimb m-au cadorisit cu capete de şurubelniţă electrică. Au tras fără pauză atâtea ore ca nişte animale de povară, nedorind decât apă şi suc. A ieşit o treabă frumuşică cu excepţia pervazului de la mine, pe care a trebuit eu seara să-l demontez şi să-l tai cu flexul pentru că nu se închidea sita de goange din cauză că presa pe pervaz (altă eroare de măsurare, unde nu s-a ţinut cont de o grindă din faţa geamului). O treabă aşa de banală făcută cu succes de un amator ca mine putea fi făcută şi de ei, dar voi avea grijă să-i povestesc asta tipului care ia chiria.
Dacă era casa mea eram mai drastic, dar cum n-am dat eu banii… Acum mai rămâne să repar ce e în jurul geamurilor. Cât despre curăţenie, măturat, aspirat, spălat… La 11 noaptea am terminat.
Lasă un comentariu pertinent şi de bun-simţ