Ionuţ Iosub

Stai…te gândeşti…măsori…îţi revezi notiţele…faci conexiuni logice…încerci tot felul de combinaţii…iar clientul stă în coasta ta şi te întreabă la fiecare jumătate de oră “ce are domne?”…şi-ţi stă pe limbă să-i spui “dacă ştiam ce are, nu era logic că deja reparam, decât să stau aici în soare şi să mă stresezi tu?”

Apoi descoperi cum bravii tăi colegi nu au respectat culorile la conectarea echipamentului A cu echipamentul B. O chestie care ţi-a scăpat chiar şi ţie la verificarea de rutină. Verificare ce ai făcut-o cu aceeaşi scârbă determinată de “ce are dacă muncim şi aşa?” ca răspuns la strădaniile tale de a standardiza procedurile de lucru. “Apăi dacă vreţi să munciţi aşa, răspundeţi pentru ce faceţi!” ţi-ai zis. Însă nu ai luat în calcul că Ză Boss nu-i va trimite să repare tocmai pe workerii respectivi, ci pe tine, că ai capul mai mare. Ca să repari ai nevoie de un echipament similar funcţional cu care să testezi sistemul în diverse puncte. Echipament pe care nu-l ai pentru că Ză Boss ţi-a refuzat cererea de a împrumuta unul de la furnizor, chiar şi pentru juma de zi, deşi ştie că metoda substituţiei este cea mai rapidă şi eficientă metodă de localizare a unui defect pe teren şi-ţi permite să-ţi organizezi timpul şi pentru alte activităţi. Iar depanarea unui sistem când nu ai încredere în nici una dintre componentele lui, e ca şi cum ai îndemna un şchiop la un sprint olimpic.

Aşa că încerci pentru a nşpea oară să pui cap la cap informaţiile obţinute la faţa locului cu experienţa de teren. Şi după câteva ore în care ai epuizat toate combinaţiile posibile la care te-ai gândit, te retragi anunţându-l pe Ză Boss pentru a nu ştiu câta oară că chiar ai nevoie de echipamentul ăla. În urmă clientul rămâne vorbind singur… “Ce are, domne?”

Vorba aia cu “peştele de la cap se-mpute” se aplică foarte bine în managementul firmelor. Dacă un worker va avea ocazia să muncească prost, o va face cu siguranţă, indiferent că e vorba de un raport nelivrat la timp sau un beton turnat aiurea. Dacă o procedură de rutină poate să nu scoată la iveală greşeli umane, atunci cu siguranţă vei afla doar târziu, când s-au prăjit echipamente ori s-au ameţit baze de date. Iar dacă un/o cineva care hinghereşte workerii pe teren sau în birou nu e capabil/ă să organizeze eficient activitatea, cu siguranţă problemele se vor extinde în jos, spre workerul de rând, mai repede şi mai dezastruos decât etajele ce au colapsat la WTC.