Notificare privind incompatibilitatea temei blogului cu Internet Explorer (acest articol rămâne pe prima pagină până se rezolvă problema)
29 Dec. 2009
Tema nouă a blogului are o incompatibilitate cu Internet Explorer, accesul cu acest browser ducând la afişarea defectuoasă a elementelor de design, scrisului şi culorilor. Datorită timpului redus avut la dispoziţie de când mi s-a raportat problema nu am reuşit încă să-mi dau seama dacă modificările făcute de mine în cod într-un mod absolut amatoricesc sunt de vină pentru asta sau problema e de altundeva. O problemă asemănătoare apare şi în browserele de telefon mobil. Până rezolv puteţi folosi cu încredere alte browsere, paginile arătând normal în Firefox şi Chrome. Îmi cer scuze pe această cale celor circa 30% din vizitatori care folosesc IE 6, 7 şi 8.
Despre angajările aranjate
10 Mar. 2010
Ştim cu toţii cum “la stat” sunt angajările făcute în special pe criterii precum cine cară mai multe trăistuţe, cine amanta cui e sau care are limba mai lungă de lins în cur. În sectorul privat lucrurile stau cam la fel. Îmi povestea azi cineva cum s-a dus la “interviu” la WizzAir. Interviu de 30 de secunde, fără întrebări, dar unde cică deja unii ştiau că sunt angajaţi. Prilej de a-mi reaminti o întâmplare trăită de mine când am vrut să mă angajez la fostul Metro Otopeni prin 1999.
Câţi ani are un secol?
9 Mar. 2010
“Cutremurul din Chile a fost cel mai puternic din ultimul secol” zice un nene la ştirile Prima. Ţinând cont că cel mai puternic măsurat vreodată e cel de 9,5 grade din 1960, tot în Chile, rezultă că pentru reporterul Prima TV ultima sută de ani a ţinut 10, 40 sau 50 de ani, depinde la care secol ne raportăm, XX, XXI sau amândouă.
Cum să treci de limita de 255 caractere a antetului şi subsolului din Excel
5 Mar. 2010
Nişte oameni mai deştepţi ca mine au găsit soluţia unei probleme care mie mi-a mâncat nervii de câteva ori şi m-a făcut să pierd timp şi să-i înjur pe cei de la Microsoft: textul se inserează în antet sau subsol ca imagine (detalii). Cam de cârpăceală, dar la asta chiar nu mă gândisem.
Clientul nostru, stăpânul nostru? Nicidecum!
1 Mar. 2010
Unii clienţi sunt idioţi. Am spus-o pe vremea când eram un simplu angajat. Au spus-o şi alţii, tot din postura de angajaţi pe la diverse firme, sub diferite forme. Patronul român tipic este laş: el ia banii clientului, iar angajatul, workerul, îşi ia palme de la amândoi, deseori fără vină. Clientul nu-şi varsă nervii pe patron, nici măcar pe workerul vinovat, ci pe primul angajat ieşit în cale. Pentru angajaţi este foarte uşor să afirme că unii clienţi sunt idioţi. Şi nu văd nici un motiv pentru care să le fie jenă. Pur şi simplu nu sunt plătiţi să înghită mizeriile la toţi tâmpiţii. Pentru că dacă stresul s-ar taxa şi în sectorul privat, probabil că totul ar costa de 2-3 ori mai mult.
Promoţie Danone la Billa din mall-ul din Bacău
26 Feb. 2010
Data expirării: astăzi. 2 pahare la 1 leu. Promoţia vânzătorului, nu a producătorului, care vânzător nu a avut bani de un scotch şi o hârtie, preferând să ia banda de la promoţia Coca-Cola pentru că pe ea scrie “promoţie”. Par încă bune, nu am murit după ce le-am mâncat, probabil sunt dintr-un lot care s-a vândut mai greu sau vânzătorul nu a respectat regula FIFO. Adina zice însă că Billa mai avea şi alte produse cu termen de valabilitate pe sfârşite sau legume mucegăite. Au rezistat ei moldovenii în faţa turcilor, nu se sperie ei de aşa ceva… 
