Intr-o fosta mare intreprindere bucuresteana, actualmente in plin proces de modernizare, o firmulita preia un contract pentru niste instalatii de climatizare, racire, incalzire, dedurizare, etc. Firma respectiva instaleaza in locatie instalatii si echipamente in valoare de zeci de mii de euro, doar ca planificandu-si prost timpul cam depasesc termenul limita. In ceasul al 12-lea oamenii isi dau seama ca tot ce inseamna motoare, pompe, controlere programabile, senzori, etc trebuiesc legate la instalatia electrica, la diverse automatizari, cablate intre ele. Si asta desi ei luasera lucrarea cu tot cu instalatia electrica. Si ne cheama pe noi sa facem o constatare si un deviz. Si incepe dialogul surzilor.
Ii face colegul schema electrica a panoului electric si le trimite preturile de furnizor fara adaos comercial. Un echipament trifazic tragea la pornire 237A si in mers 114A. La valoarea asta si tinand cont ca numai echipamentul respectiv costa peste 10.000 de euro protectia pentru el costa pe undeva pe la 350-500 euro. Cu restul de materiale ducea devizul de materiale pe care el il platea furnizorului, nu noua, pe la 1.000-1.500 de euro. Si incepe inginerul de tevi si pompe sa se planga ca e mult, ca si-au depasit bugetul si termenul limita (de parca era vina noastra ca nu au stiut sa se organizeze), ca el a luat lucrarea cu totul, fara proiect electric, si credea ca vine un tablou mic de sigurante si un intrerupator, ca totul se poate opri din sigurante, nu din automatizari. Si ca sa lasam alti clienti balta si sa facem parada pe la el pe la birou sa ne explice oral cam cum ar vrea sa fie, ca nu are nici un proiect scris. Cand i-a zis colegul ca nu putem ca suntem pe teren in afara orasului a inceput sa bombane: “of, iar domne sunteti pe teren, nu mai terminati odata?”
Nu poti sa lucrezi in conditiile astea. El, un angajat marunt, incearca sa demonstreze ca e eficient: “uite sefu ce AM facut!” Si cand se defecteaza echipamente de zeci si zeci de mii de euro: “uite sefu ce AU facut!” Aia de la intreprindere vor tipa la el ca antreprenor de lucrare, el va tipa la noi ca executanti… E genul de lucrare la care nu poti face rabat de la calitate decat daca ai multi bani de dat pe despagubiri. Ceea ce noi nu avem si nici nu dorim sa lucram ca ultimii electrozugravi. Deci clientul are de ales: ori va constientiza niste aspecte tehnice de care e si el responsabil, ori va angaja pe altii care sa lucreze cu materiale necorespunzatoare.
Acuma mai sunt curios daca au soft pentru automatele programabile. Pentru ca e si ala e 50-300 de euro licenta, daca nu chiar mai mult, si fiecare producator are propriul limbaj de programare. Daca or auzi ca si pentru ala trebuie sa scoata bani… 
Optimism
Benzinarie Mol Iriceanu. Dau sa iau un suc din vitrina frigorifica. Rama agregatului frigorific frige de nu poti tine mana pe ea. Studiez situatia: rama metalica nu frige decat in dreptul neoanelor. La casa:
- Va frige frigiderul, e rama fierbinte.
- … (vanzatorul ridica din umeri si scaneaza sticla de suc)
- Daca luati foc ce faceti?
- Sarim pe geam.
Protectia muncii
Niste muncitori ce lucreaza la un bloc si-au montat schela cu platformele de lucru inclinate aproape la 45 de grade. Si asta pentru ca, neavand loc, au pus doua dintre picioarele schelei cocotate pe terasa de la intrarea in bloc la vreo 3 metri inaltime in timp ce celelalte doua picioare sunt pe sol. Sa mai amintesc ca majoritatea accidentelor de munca se petrec in constructii? Genul asta de workeri ii vezi la stiri ca si-au rupt gatul.
In alta parte electricienii lucreaza la inaltime fara sa se asigure cu coarda/centura. Un nene statea pe stalp la vreo 7 metri inaltime nelegat de nimic, in timp ce altul il privea de jos cu centura in jurul braului. Probabil ca sa nu cada de pe pamant. Stiti cum se lucreaza la legat cablurile in reteaua sub tensiune? Dezbracat pana la brau. Indienii si pakistanezii sunt mici copii pe langa romani.
Respectarea proiectului
Un nene isi face prin 2007 o casa pe la Snagov. O firma din Buzau ii face proiectul. Apa, caldura, instalatii electrice, etc. Vine constructorul si fute tot planul, ajutat putin si de beneficiar. Din doua bai face una, mai trage niste spoturi, nu mai pune doze, nu mai pune firele care trebuie, nu face impamantarea si paratraznetul, etc, etc, etc.
Din 2007 pana acum omul sta fara curent, alimentand din niste panouri fotovoltaice cateva becuri economice de 24Vcc (prima data cand vad becuri economice la 24V; obtinute la comanda) si folosind un generator pe benzina cand avea nevoie sa se uite la TV sau sa scoata apa. Instalatia casei pe iluminat configurata pe 24Vcc, prize pe 220Vca. In apropierea casei retea de medie tensiune, dar ca sa faca post de transformare il costa 30.000 de euro. In 2010 Enelul gaseste solutie tehnica sa-i alimenteze casa de la aproape 1km distanta, cu limitare de putere si la un cost de circa 2.000 de euro. Si apare necesitatea verificarii instalatiei electrice.
De la tabloul electric din mijlocul casei nu se trasese nici un fir catre exterior, ca sa ai unde conecta cablul Enelului. Omul baga generatorul intr-o priza si avea curent in toata casa, nu-l interesa ca va trebui candva alimentata din strada. Cablurile de 2,5mmp din proiect se transformasera in practica in 1 si 1,5. Tuburile din PVC in copex foarte subtire sau nimic. Peste legaturi se pusese la distanta rigips si se lasase cate un semn pe unde ar veni aproximativ legaturile. Ca sa ajungi la fire trebuie sa tai rigipsul deja finisat/zugravit si sa bagi mana in perete. Nu ai loc sa le apuci, sa le masori, sa le schimbi. In locul unei singure doze centrale in fiecare camera, la care sa se lege toate firele conform proiectului, aparusera cate 3-4 locuri de doza imprastiate pe pereti. In spate la spoturi pusa vata minerala. Bagi becul, ia foc casa fara sa stii, ca arde in perete. Pe o latura a casei lampile exterioare erau conectate intre ele, dar mai departe la nimic. Panourile electrice cu sigurante no-name monopolare, una pe + si una pe – (ca aveau curent continuu in casa), nedimensionate. Intre panourile electrice de pe etaje cabluri prea putine si de dimensiuni mici (1,5mmp in loc de 4-6). Iar cablurile de la panourile fotovoltaice sunt agatate in pod de niste cuie, neprotejate decat de propria izolatie. Sistemul de alarma wireless, pe baterii. Se termina bateriile, nu mai e casa protejata. La locurile de senzori ajunge un cablu de difuzor si unele de telefon. De cablu de alarma nu s-a auzit. Iar in camere iluminatul in sistem cap-scara: aprinzi lumina cand intri pe usa si o stingi dupa ce te bagi in pat, cu cablarea desigur in sistem clasic, cu multe fire, ca de relee pas cu pas montate in tablou si care scutesc fire si manopera nu stia electricianul.
“Pofta vine mancand” ne-a zis un nene care a fost si el bransat acum la retea. Asta inseamna ca indiferent de ce planuri si-a facut beneficiarul inainte de conectarea la retea, si oricat te-ar asigura el ca nu vor mai fi alti consumatori, in momentul in care se va vedea cu curent in casa o sa mai vrea niste aparate de aer conditionat, o cada cu hidromasaj, o masina de spalat, un televizor mai mare, un sistem de alarma, o pompa de udat gradina, lumini in curte, etc. Sa vezi atunci distractie.
Comunicat de presă
20 august 2010
Pe fondul tragediei petrecute la Maternitatea Giuleşti din Capitală în data de 16 august Asociaţia Română a Electricienilor doreşte să vină în sprijinul comunităţii locale şi a factorilor implicaţi în verificarea instalaţiilor electrice din spitalele bucureştene prin participarea gratuită şi voluntară cu personal calificat şi echipamente la operaţiunile solicitate de instituţiile competente.
Asociaţia Română a Electricienilor (AREL) este o organizaţie profesională înfiinţată în 2007, non-profit, neguvernamentală şi apolitică ce reuneşte electricieni şi furnizori de echipamente electrice din mai multe zone ale ţării în scopul perfecţionării tehnico-profesionale a acestora, colaborării între membrii Asociaţiei, dialogului cu instituţiile statului cu atribuţii în domeniu, precum şi a conştientizării populaţiei asupra riscurilor la care se expune prin nerespectarea cerinţelor de electrosecuritate impuse de normativele şi legislaţia în vigoare.
Sprijinul pro-bono oferit constă în participarea gratuită cu electricieni calificaţi, autorizaţi şi cu experienţă practică în diverse domenii vizate de verificări (instalaţii electrice de joasă tensiune, măsurători PRAM, curenţi slabi, protecţia şi securitatea muncii, etc.) ca echipă de sprijin logistic pentru instituţiile sau societăţile comerciale ce vor efectua aceste verificări. Participarea membrilor Asociaţiei Române a Electricienilor la aceste operaţiuni nu se doreşte a fi o substituire a atribuţiunilor dispuse de autorităţile coordonatoare, ci o completare gratuită şi individual voluntară cu forţă de muncă şi echipamente a eforturilor depuse în slujba interesului public, atunci când se va solicita acest lucru.
Pentru mai multe detalii despre activitatea Asociaţiei Române a Electricienilor puteţi accesa următoarele resurse:
Web: http://www.asociatiaelectricienilor.com
E-mail: asociatia.electricienilor@gmail.com
Telefon: 0723.187600, persoană de contact Ion Calotă, preşedintele AREL
Biroul de presă al Asociaţiei Române a Electricienilor
Bucureşti
Recenta tragedie de la Maternitatea Giuleşti a readus în discuţiile de pe grupul de electricieni problema asumării responsabilităţii pentru lucrarea făcută. Şi nu doar a conştientizării electricianului asupra riscurilor mortale a muncii de mântuială, ci şi impunerea cu forţa a unor reglementări prin care beneficiarul să-şi ia amenzi usturătoare dacă nu le respectă, iar instituţiile cu atribuţii de control să fie mai tari ca ministerele. Adică beneficiarul dacă vrea să se sinucidă să meargă să se arunce de pe o stâncă în prăpastie, nu să dea foc la bloc. Inspectorii, ajutaţi de legislaţie (inexistentă acum în România), să oblige la montarea dispozitivelor ce vor salva odată vieţi. Iar companiile de asigurări să ofere bonusuri şi penalizări în funcţie de raportul inspectorilor de risc. Ca o scurtă paranteză, în Marea Britanie nu ai voie să-ţi montezi o priză în baie, bucătărie sau pe terasă până nu îţi dă primăria aprobarea că proiectul respectă standardele de siguranţă electrică în vigoare.
Că vorbeam de legislaţie… Principalul normativ utilizat în ţara noastră este I7, versiunea din 2002. Normativul ăsta, care are câteva sute de pagini, este în prezent învechit şi nu menţionează materialele noi, aparatura de protecţie utilizată în ultimii ani şi nici metodele noi de lucru. S-a încercat o revizuire a sa în 2009, a fost o discuţie publică, însă fără o finalitate. Ca să fac o comparaţie, e ca şi cum un normativ din construcţii nu ar recunoaşte vinaromul şi rigipsul ca materiale utilizate în amenajări. Acum de exemplu diferenţialele, morsetele şi copexul sunt aprobate tacit, dar nu sunt menţionate oficial. E un impas legislativ ce încurajează electricienii să lucreze fiecare după cum îl taie capul şi să aducă ca argument faptul că legislaţia este proastă. Şi nu doar pe joasă tensiune se manifestă aceste deficienţe, dar şi pe partea de curenţi slabi – interfonie, TV, telefonie, internet, senzori pentru automatizări. Practic este un vid legislativ, fără a exista nimeni care să reglementeze domenii care acum sunt ale nimănui. Agenţia Română pentru Tehnică de Securitate (ARTS) vrea să facă acum o şmecherie şi să îşi tragă interfonia la ei (iar dacă fac asta va trebui obligatoriu curs făcut la ei, cum este cel de tehnician în sisteme de securitate pe care vreau şi eu să-l urmez, şi probabil că va costa tot pe la 1.000 de lei), dar să sperăm că nu o vor face pentru că nu ţine de domeniul lor şi nu au experienţa necesară.
La nivelul meu de lucru nu am avut ocazia să asist pe viu la unele incidente pe care mi le-au povestit colegii din Asociaţia Română a Electricienilor, incidente soldate şi cu pagube de mii de euro din cauză că există un lanţ vicios beneficiar-proiectant-antreprenor-executant final în care fiecare încearcă să-l tragă pe celălalt în piept. Însă am avut ocazia de exemplu să descopăr sau să fiu martor la o serie de defecţiuni şi discuţii, cu precădere în ultimele săptămâni:
- vicii de execuţie în instalaţiile electrice din clădirile noi, datorate ori electricienilor, ori constructorilor, ori clientului care vroia să nu mai existe disponibilă nici o doză de legături;
- împământări sau instalaţii paratrăznet ce prezentau un risc ridicat de distrugeri prin inducţie electromagnetică sau de incendiu, cu întreruperi, subdimensionate sau prost aşezate; aş menţiona aici şi prostul obicei de a ascunde coborârea de împământare sub placa de polistiren expandat cu care se izolează faţadele clădirilor sau în perete în vata minerală; asta înseamnă că atunci când trăznetul va lovi clădirea cele câteva sute de mii de volţi alergând cu 300.000km/s prin platband nu vor avea unde să se disipe sub formă de energie calorică, iar clădirea va arde ca o torţă cum a ars cea de la Armenească;
- cabluri subdimensionate şi siguranţe supradimensionate; închipuiţi-vă că din lanţul priză de 16A, cabluri de 25A şi siguranţă de 32A, siguranţa nu va sări niciodată prima, ci se vor distruge pe rând priza, contactele, cablurile;
- consumatori de putere, gen aer condiţionat, alimentate din prelungitoare sau triplu-ştechere; cică “eu credeam că dacă e priză pot alimenta la nesfărşit dintr-o priză în alta”;
- vânzarea prelungitoarelor ca soluţie universală pentru orice; omul se duce la magazin interesându-se de numărul de prize de pe prelungitor, nu dacă are şi cablul de secţiune adecvată, apoi se miră de ce i-a luat foc;
- vânzarea de aparataj electric ceramic, ignorând faptul că aparatajul modern din plastic ignifug prezintă avantaje evidente faţă de ceramică; după ce spargi nişte prize pe ceramică încercând să le bagi în doze româneşti te cam lecuieşti; vânzătorii vin cu argumentul “e ceramică domne, nu ia foc”, deşi o priză nu ia foc pentru că nu e pe ceramică, ci pentru că în timp dacă tot bagi şi scoţi ştecherul din priză contactele alea se slăbesc şi se face arc electric ce încinge zona de contact;
- circuite proiectate pentru un anumit consum, unde clientul, beneficiarul, a luat de capul său decizia de a tot adăuga consumatori de putere pe principiul “dacă a ţinut până acum va mai ţine”, ignorând total capacităţile reale ale instalaţiei;
- consumatori opriţi nu din buton, ci direct din siguranţe;
- siguranţe şi prize prinse în aer, atârnând doar în fire; chiar alaltăieri am intrat la Dedeman şi mirosea a incendiu electric; când m-am dus cu tupeu în zona de interdicţie am constatat de unde era beliciunea: prelungitoare cu cablu foarte subţire (2×0,75) prinse doar cu bandă dublu-adezivă deşi erau prevăzute din fabrică cu locuri de prindere cu şurub; producătorul prelungitoarelor era Relee Mediaş, cunoscut în rândul nostru ca având o gamă de prelungitoare la care foloseşte în interior cabluri subdimensionate şi prost fixate; clienţii care veneau să probeze consumatori în prize nu erau asistaţi de nimeni, iar la un moment dat prelungitoarele au cedat din banda adezivă cu care erau prinse, cablurile s-au încins, s-a tras şi de ele, iar în final cablurile prelungitoarelor respective au luat foc; am consiliat şeful de raion ce trebuie făcut, dar a luat altă decizie;
- “dacă e tabloul electric acoperit nu mă interesează ce este în el atâta timp cât nu-l văd”, urmat de un “cumpăraţi-mi ceva nu foarte bun…dar bun…”
- vânzătorii de pe raioanele de electrice de la magazinele DIY, gen Dedeman, Bricostore, Praktiker, etc, care dezinformează clienţii din cauză că nu au decât vagi cunoştinţe tehnice necesare; sfat: nu întrebaţi niciodată vânzătorul de pe raion cum să vă faceţi instalaţia, o s-o sfecliţi la un moment dat; la magazinele de genul ăsta e un rulaj mare de personal, ăia sunt plătiţi cu salariul minim şi nu cheltuie nimeni bani să-i instruiască în cele câteva luni cât stau la jobul respectiv;
- un nene mă întreba ieri ce tub trebuie să tragă ca să se aerisească firele în el; firesc am întrebat oarecum blocat de întrebare la ce-i trebuie să se aerisească; cică “păi când se încing firele în funcţionare”; i-am explicat că dacă pleacă deja de la premiza că firele trebuie să se încingă în funcţionare poate să-şi dea singur foc la casă, şi că normal şi corect se aleg întotdeauna mai groase decât consumul echipamentelor legate la ele;
- “firele din casă nu trebuie să fie mai groase decât cele de la furnizorul de electricitate până în casă”; blocul comunist, de pe vremea când în România nici nu se auzise de lucruri ce deja existau afară, gen aer condiţionat, maşină de spălat automată, cuptor cu microunde, etc; firesc e ca în casă să ai grijă să nu iei foc, şi totodată să discuţi cu furnizorul de energie ce măsuri poate lua pe segmentul lui pentru a-ţi asigura serviciul în parametri;
- utilizarea de cabluri cu secţiune potrivită pentru distanţe scurte, fără a se lua în calcul că pe distanţe lungi mai apar şi fenomene precum rezistivitatea materialului conductor; m-am trezit cu unii că au tras un aer condiţionat pe vreo 20 de metri pe un cablu de 5×0,75 în loc de 3×2,5 – 3×4; au dublat secţiunea la fire şi l-au pus în circuit; deocamdată merge aşa, dar pentru consumul unităţii respective e cam la limită şi când va îmbătrâni cablul e posibil să se încingă;
- editarea de pliante uşurele, doar ca să umple spaţiul de la raionul de electrice şi să dea impresia de profesionalism; mostră de cunoştinţe tehnice editate de cineva de la birourile MrBricolage: “conductorii sunt de două feluri: cabluri şi fire” (ha?), urmat de “conductorii sunt din cupru în manta de PVC”; înseamnă că nu ştiu ce ACYAbY am tras eu, gros cât un tub de spray, cu bare de aluminiu înăuntru, fiecare cu mantaua lui de PVC, apoi manta dublă de PVC, peste care manta dublă de benzi de oţel pentru rezistenţă mecanică şi iar manta de PVC; sau de CCBYY, noul tip de cablu coaxial pentru branşamente de 230V ce fac dificil şi uneori imposibil furtul de curent;
- siguranţe automate pentru fază şi nul separate mecanic; dacă sare siguranţa de nul rămâne faza în instalaţie şi îl poate curenta pe cel care e în apropiere;
- siguranţe a căror clapetă era blocată mecanic de zugrăveală, cabluri din tablou, etc;
- fire desizolate şi marcarea circuitelor făcută la mişto, cu scris de doctor şi prescurtări de stenografă;
- alegerea complet stupidă a senzorilor de mişcare, mulţi beneficiari (şi chiar şi electricieni) necunoscând principiul de funcţionare al acestora; ăsta e un subiect asupra căruia voi reveni spre a aduce lămuriri necesare la un moment dat;
- utilizarea prelungitoarelor pe tambur la capacitatea maximă a cablului, fără a se ţine cont că atâta timp cât cablul nu este desfăşurat de pe tambur puterea suportată scade drastic datorită efectului de bobină; practic pe unele prelungitoare chiar scrie “maxim 3,5kW cu cablul desfăşurat, maxim 1kW cu cablul înfăşurat”, iar la mână se simte cum se încinge cablul; am avut de curând nişte instalatori de apă care îşi băgaseră în prelungitorul nostru un aparat de lipit ţevile de polipropilenă fără desfăşoare cablul de pe tambur;
- fluctuaţii de tensiune în reţea; am măsurat salturi şi de 20V, iar calitatea proastă a energiei electrice din România face ca fenomenul de flicker să se observe cu ochiul liber la iluminatul incandescent; un director de la un lanţ de benzinării ni se plângea cum frecvent li se prăjesc UPS-urile şi calculatoarele de la birouri şi din staţii; un profesor universitar şi o prezentare video al unui producător de aparatură de măsură specializată ne-au lămurit că armonicile 3 şi 5 din reţea sunt de vină, armonici ce pot trece ca fantomele printr-un UPS şi distruge aparatura de dincolo de el;
- şi ca să închei tot cu un meseriaş de electrician, genul care se duce cu clientul la magazin ca să-l sfătuiască ce să cumpere, am asistat cum un nene a scos din buzunar câteva sute de lei ca să-şi protejeze casa cu prelungitoare cu protecţie la supratensiune; un releu montat în tablou, gen Schneider Electric MSU sau ElkoEP HRN, ar fi rezolvat problema nu doar mult mai ieftin, dar şi estetic mai elegant.
În poză sunt două siguranţe ce au luat foc dintr-un cumul de factori: contact imperfect la punctul de contact cu cablul, consumatori foarte mari (câteva aparate de aer condiţionat pornite simultan), clapeta defectă, distrugerea mecanismului de declanşare din cauza căldurii.
M-am contrazis azi cu un vânzător de la Arsis privitor la Nokia N97. Vânzător la magazin de telefoane mobile individul nu ştia nici măcar cum arată ceea ce vinde! Eu îi ziceam cum arată telefonul (şi îi exemplificam cu unul asemănător), el nu şi nu, că respectivul aparat arată ca un slide de genul ăsta şi are un display minuscul.
- Ai internet? întreb.
- Da.
- Păi deschide atunci şi uită-te la un gsmarena, la un nokia.ro…
- Nu, lasă că ştiu eu…
Şi l-am lăsat în prostia lui. Ca el sunt mulţi. Care deşi le arăţi că pe etichetă scrie un model de produs ei ţi-l vând ca altceva. Mai zilele trecute am facut training cu un băiat de la Altex-ul dintr-un mall, învăţându-l ce vinde. Scuza lui? “Ne-a sosit de curând marfa şi nu am apucat să ne obişnuim cu ea.” Adică stă atatea ore zilnic lângă raft şi nici măcar nu citeşte ce scrie pe etichetă! Mă întreb cum a preluat-o în gestiune.
La polul opus sunt copiii ăştia care, deşi sunt conştienţi că nu vor face prea mulţi purici în jobul respectiv îşi dau silinţa, învaţă, iar dacă nu ştiu stau lângă tine, te ajută, te susţin, se documentează pe loc. O tipă de la un dealer Cosmote a intrat aproape instant pe gsmarena.com ca să vadă cum arată un model nou. Un altul de la Diverta m-a lăsat să desfac un ambalaj de la un produs sigilat ca să pot verifica ceva ce el nu ştia.
Nu e nici o ruşine dacă eşti ignorant atâta timp cât vrei să-ţi depăşeşti condiţia. Dar câtă vreme lucrezi cu o mare scârbă în tine şi nu faci nici un efort ca să cunoşti mai mult, atunci e o problemă. Sau când ignori cu rea-voinţă procedurile de lucru din organizaţie, convins că eşti cea mai şmecheră găină de pe grămada de gunoi şi că alţii vor munci ca să-ţi repare ţie greşelile.
